Cand dorul doare

E beznă peste tot pe drumuri
Și pașii sunt tot mai de plumb,
Mă doare dorul ce din gânduri
Cu niciun chip nu pot s-alung.

Mi-e calea lungă și pustie
Cu stele stinse-n orizont…
Mă iau să urlu pe-o hârtie
Despre al inimii afront.

Oftez privind la depărtarea
De fericire stinsă-n jar.
Mă întristează acceptarea
Că tot ce-a fost, e doar zadar.

Și doare! Dorul tare doare
Când din trecut nu naști nimic
Și nu primești decât vâltoare
De plâns neostoit amic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.