Când nimic nu se întâmplă

Există perioade și perioade, în viață. Uneori, ești aglomerat de nu îți vezi capul. Te zbați, de dimineața până seara, să ieși la liman. Fiecare pas necesită efort și curaj, înaintarea fiind greoaie, dar necesară.

Alteori, nimic nu se schimbă. Zi după zi, evenimentele se leagă banal, fără interes. Ai timp liber din plin, dar nu ai ce face cu el. Anotimpul și vremea nu te ajută, iar toate proiectele pe care le ai în cap trebuie să mai aștepte. Zbaterea devine deci pentru a nu pierde total orele, așa că mai cârpești din ce se poate, cu minimul de motivație pe care îl creionezi.

E ciudat că, într-o lume atât de agitată, ajungi să te simți vinovat când nu ești luat de val. Grație unui stil de viață construit (alteori impus) descoperi că poți să trăiești altfel de cum se trăiește. Îți place astfel, doar că uneori parcă nu îți găsești niciun sens, sau îți descoperi doar sensuri prea mici. Salvarea? Călătoritul! Avid după natură și explorare, lumea înconjurătoare mi-a fost tovarăș de suferință solitară în multe situații. Când sunt ocupat, fug în munți să îmi încarc bateriile. Când sunt prea liber, mă pierd pe poteci și șosele tocmai pentru că simt că, astfel, vremea e răscumpărată.

După o iarnă fabuloasă, a venit rândul uneia secetoase și calde, fără zăpada mult dorită pentru ture pe creste. Cel puțin până acum, m-am văzut sechestrat în casă, cu prea puține lucruri importante de făcut și tânjind după efort, aventură și nou. Și, ca într-o spirală descendentă, cu cât motivația era scăzută din cauza condițiilor, cu atât scădea și mai tare chiar și pentru activități faine și realizabile.

Într-un final, grație unor sincronizări deloc întâmplătoare, m-am târât către hău: am achiziționat bilete către o destinație mai caldă și, sper eu, suficient de uscată. Planul? Câteva zile de pedalat prin orășele cochete și drumuri singuratice, cu briza mării în nări și spirit. Nu am așteptări mari de la excursie, deși simt entuziasmul cum încolțește. Poate că îmbătrânesc, sau poate doar că am adunat prea mulți kilometri în șa și mintea îmi cere mai multă noutate, nu știu. Ce știu e că îmi doresc să mă deconectez de negativism, să analizez sufletul mai pe îndelete și să caut răspunsuri la diverse întrebări și dileme. Nu o să fie Crăciunul tipic, e adevărat, dar dacă îmi ies socotelile, voi fi mai aproape de spiritul sărbătorilor astfel, decât cu mese pline și cu chefuri.

Cel mai bun motiv să pleci este atunci când nu ai niciun motiv să mai stai. Sau când ai puține, conștientizând că sunt șanse mai mari să „te trezești” apucând-o pe drumuri, decât închis în casă între cărți și seriale. Amintirile, provocările, nopțile la cort și fotografiile vor fi martore ale explorării. Să vedem, deci, ce iese!

P.S: Unde o să fie plecarea? Am dat câteva indicii în text. Dă-mi un răspuns și, dacă vei ghici, o să ai oportunitatea să vezi video-urile din excursie înainte de a fi postate pe YouTube! Până atunci, intră pe canal și bucură-te de aventurile deja existente: http://www.youtube.com/c/cascadorys?sub_confirmation=1! La mulți ani!

Sursă imagine: http://blog.global-exchange.com/en/quotes-to-keep-travelling/ .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.