Cât de un pic

Mai stau pe-o bancă în amonte
De suflet prins ca în torent
Săpând în gândurile crunte,
Plutind pe sfat în ritm alert.


E liniște în jur și soare,
Un soare strâns de negrii nori.
Mă-nchin, plecat, în așteptare…
Mă plec, sfios, cu ochii goi.


Sunt una cu pământul aspru,
Cu cerul mă unesc și eu –
Tânjesc spre-a deveni un astru,
Dar nu știu unde-i locul meu.


Mă frânge un fior de gheață,
Mă-ncinge-n foc năucitor
Dărâmă tot ce știu că-i viață,
Mă-nvie, tot simțind că mor.


În gândurile reci din mine,
Ascult la tot ce-ar fi frumos:
Încă mai sper la a fi bine,
Deși mi-e dorul tot sfios.

 
Mă-ntind în bezna așteptării,
Mă resemnez către nimic!
Aștept să trec pragul visării,
Să mai încerc…cât de un pic! 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.