Cat de un pic

Scris de | 22 iul. 2019 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Mai stau pe-o bancă în amonte
De suflet prins ca în torent
Săpând în gândurile crunte,
Plutind pe sfat în ritm alert.


E liniște în jur și soare,
Un soare strâns de negrii nori.
Mă-nchin, plecat, în așteptare…
Mă plec, sfios, cu ochii goi.


Sunt una cu pământul aspru,
Cu cerul mă unesc și eu –
Tânjesc spre-a deveni un astru,
Dar nu știu unde-i locul meu.


Mă frânge un fior de gheață,
Mă-ncinge-n foc năucitor
Dărâmă tot ce știu că-i viață,
Mă-nvie, tot simțind că mor.


În gândurile reci din mine,
Ascult la tot ce-ar fi frumos:
Încă mai sper la a fi bine,
Deși mi-e dorul tot sfios.

 
Mă-ntind în bezna așteptării,
Mă resemnez către nimic!
Aștept să trec pragul visării,
Să mai încerc…cât de un pic! 

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.