Ce a urmat după renunțarea la facultate

Se împlinesc mai bine de trei ani de când am luat decizia – grea, dură și cu implicații majore – de a renunța la facultate. Tocmai terminasem anul II la Automatică și Calculatoare, în cadrul Politehnicii București. Am detaliat motivele, dar și cum am ajuns în situația respectivă în articolul scris chiar atunci, la cald: De ce am renunțat la facultate și ce am învățat din asta.

Ei bine, timpul a trecut și îmi e clar că totul trebuie să aibă o continuare – nu atât pentru mine, cât pentru tinerii surprinși în aceeași fundătură. Totuși, textul acesta nu e în niciun caz pentru acei oameni care fug de muncă și de efortul pe care o școală îl implică. Din contră, se adresează celor care vor să facă ceva cu viața lor dar care, din cauza împrejurărilor, se găsesc pe drumul mai puțin potrivit. Dar, înainte să îți ofer câteva întrebări pe care trebuie să le iei în calcul când vine vorba despre a renunța/a nu renunța la facultatea în curs, să îți spun două-trei cuvinte despre cum a continuat viața mea.

Pentru mine, primul an a fost cel mai greu an posibil, mai ales din cauza presiunii pe care toată lumea o punea asupra mea. Deși multora nu le păsa de parcursul meu de zi cu zi, decizia mea parcă i-a trezit la viață, provocând uimire și neînțelegere. Totuși, prea puțini au fost cei care au acceptat că așa e cel mai bine pentru mine și că merit susținut. De voie, de nevoie, a trebuit să mă întorc acasă, să locuiesc cu ai mei. Aici au existat destule tensiuni – multe normale – mai ales pentru că eu voiam să lucrez ca freelancer, iar ai mei părinți voiau măcar să îmi iau un job, dacă la altă facultate nu mă înscriu. De fapt, asta a fost marea problemă: acum ce faci? Pentru că nu știu de ce, dar oamenii cer de la ceilalți să aibă tot traseul bine definit în viitor – uitând, însă, că nu ai nevoie de o situație bună ca să renunți la una proastă. Pur și simplu, dacă ceva nu merge, nu merge și gata, nu stai să aștepți alternative!

Deși mi-a fost greu la început, treptat lucrurile au început să se așeze, iar eforturile mele să aducă rezultate. Învățatul în domeniul pe care mi l-am propus a continuat, iar munca a început să fie tot mai ușoară și mai plăcută. Bănuții au început și ei să se adune mai ușor, deci se poate. Mai mult, am avut timp suficient pentru tot felul de activități care pentru mine sunt importante: am călătorit aproape 17.000 km pe bicicletă prin Europa, am scris două cărți (Europa în 80 de Zile și Munte, Vremuri, Depărtări), am fost speaker la TEDx Eroilor la Cluj, am mers pe munți, am citit cărți, am învățat design 2D și altele. Nimic extraordinar, într-adevăr, dar realizările mici și obișnuite sunt cele ce aduc satisfacție, pentru că ele ne arată că viața poate fi trăită și altfel. Adică totuși, ținând cont că de atunci mă întrețin singur, nu mai stau cu ai mei (nu că nu m-aș înțelege super cu părinții) și am flexibilitatea să îmi fac programul cum îmi doresc, eu zic că e mai mult decât suficient! Bineînțeles, ar fi fost fain să scriu acum și să zic că duc o viață perfectă, că am înființat nu știu ce afacere și că stau pe un marginea unui lac de munte cu o cană de ceai de tei în mână, dar nu despre asta e vorba! Din contră, ceea ce contează sunt pașii mărunți, de cele mai multe ori neimportanți pentru ceilalți, dar care înseamnă totul pentru tine; aceștia îți arată că poți să răzbați foarte bine printre toate clișeele și sistemele pe care societatea ți le impune.

Acum, așa cum am promis, vreau să mă refer la câteva indicații pentru cei care se găsesc la răscruci asemănătoare:

1. Pune-te pe primul loc. Nu contează ce îți spune familia, ce cred prietenii sau cum te văd oamenii în societate, dacă tu realizezi că te afli la școala nepotrivită, schimbă macazul! E greu, o să doară și o să fii privit ciudat, dar e vorba de viața ta și doar tu ți-o cunoști. Învață să lași deoparte sentimentele pentru ceilalți, ascultatul părerilor lor sau replicile de genul „eu am trecut pe aici și știu mai bine!”. Oricum viitorul nu e al persoanelor cu facultate – uită-te puțin la piața muncii și o să înțelegi de ce spun asta – ci al celor cu viziune, care îndrăznesc să își construiască propriul drum. Și ce dacă acesta nu e perfect? E al lor, iar asta e tot ce contează!
2. Clarifică-ți motivațiile. Foarte mulți tineri nu sunt dispuși să depună efort și să investească pentru viitorul lor, din păcate. Din contră, îi interesează relațiile, distracția și cum să fenteze examenele. Ei bine, cu speranța că nu din această categorie faci parte, te rog să ai grijă la motivele pentru care vrei să renunți la facultate. E din cauză că e prea greu și nu vrei să muncești sau te găsești în locul nepotrivit, domeniul ales nefiind pentru tine? Te dezamăgesc profesorii și sistemul și speri că o să fie mai bine în altă parte? Nu o să fie, deci ai grijă! Ți-e teamă că nu o să îți găsești un loc de muncă și vrei în altă parte mai cu bani? Nu uita că e mai important să faci ce îți place, decât să ai portofelul plin! Așadar, ai prins ideea: contează enorm DE CE vrei să renunți la facultate. Nu e musai să ai altă variantă în buzunar, dar nici să stai pe spatele părinților la 20+ ani parcă nu merge!
3. Fă un plan pentru „după”. Întotdeauna schimbările sunt importante, iar dacă nu ai grijă să le ieși în întâmpinare pot să te doboare imediat. Și nu, nu trebuie să îți întocmești o listă pentru următorii 5 ani, dar e crucial să știi ce faci după ce ai renunțat. Poate să fie vorba despre o nouă facultate, sau despre un loc de muncă din care să te întreții în timp ce îți alegi următorii pași. Despre orice ar fi vorba, evită să te arunci 100% în gol pentru că e posibil să nu mai fi în stare să te ridici.
4. Astupă-ți urechile și deschideți ochii. După mine, sfârșitul facultăților așa cum le știm noi nu poate să fie departe. Pur și simplu, sistemul își bate joc de studenți, eforturile fiind îndreptate către a face bani, nu către a pregăti oameni pentru viitor. Chiar și în cele mai bune situații tot ce poți obține e un job de la 9:00 la 17:00 pe un salariu de nimic într-o nu știu ce firmă. Totuși, vei fi judecat după studiile pe care le ai. Pentru majoritatea nu o să conteze nici ce știi, nici cât citești și nici cât de muncitor ești, ci accentul o să cadă pe hârtia aceea numită diplomă – nu o ai, ești un ratat, simplu! (Îmi amintesc cum am fost lăsat pe dinafară dintr-o organizație doar pentru că nu studiam și că aș fi putut fi un exemplu prost pentru ceilalți…) Societatea ne vrea în tipare, iar ieșitul din ele doare. Așadar, odată ce te-ai decis că drumul tău e mai puțin convențional, astupă-ți urechile și mergi înainte! Nu uita, însă, să ții ochii larg deschiși căci sigur vei descoperi persoane faine care te vor susține, dar și oportunități nenumărate pe care ai putea să le fructifici!
5. Nu face din renunțare un obicei. Este dovedit că, odată ce te înveți să renunți, îți e foarte greu să mai continui când dai de alte situații neplăcute. Și, deși nu vreau să fac acum teorie despre ce înseamnă renunțare și despre când e mai bine să te oprești în loc să continui, precauția este extrem de necesară. Nu de alta, dar e posibil să te trezești că te apuci de altă facultate, dar care tot nu îți aduce satisfacție. Iar problemele s-ar putea să fie mai adânci decât despre ce anume ți se potrivește sau nu, deci antrenează-te să lupți cu renunțarea sau, cel puțin, învață să îți alegi luptele cu ințelepciune.

Așadar, ca să concluzionez, important este să știi exact DE CE vrei să faci ceea ce faci, CE urmează să faci după și CUM ai de gând să suporți presiunea. Pentru că, așa cum spuneam, nu e deloc ușor să te ridici din mulțime și să încerci să îți croiești un drum numai al tău. Partea faină, însă, e că merită din plin, căci până la urmă cu tine însuți trebuie să fii împăcat. Totuși, pregătește-te pentru ce e mai greu, România e o țară foarte tradiționalistă și, în situații de genul, oamenii judecă prin prisma propriei ființe, uitând să se gândească la viața celuilalt.

Mult succes și curaj în a lua decizia cea bună!