Mă uit, timid, spre zări întinse,
Iubind un chip ce n-am avut…
Răsună-n mine-acorduri stinse,
Izvor de-un viitor de lut!
…
Și fac trecut din orice clipă,
Îl las acolo să se șteargă!
Mă uit, cu gândul pe-o aripă,
Spre fericirea ce aleargă.
Nu către mine, ci departe
Să-mi amintească să mai fiu –
Uimesc mirarea ce mă-împarte,
Spre un nou eu, să mă mai știu.
…
A mai rămas o așteptare,
În tot ce e pe-această lume:
Mă pot gândi la tine-n zare
Și pot să scriu despre-al tău nume.
