Ce povesti spun zilele tale?

Scris de | 14 ian. 2015 | Despre: diverse | Fără comentarii


Adventure-Sports-Wallpaper-HD-7

Astăzi nu am nimic de spus. Deci nu am nici de scris. Pentru că așa e la mine, dacă vreau să spun ceva trebuie să îl scriu. Parcă abia atunci, când aștern cuvintele pe hârtie, le dau cu adevărat valoare. Nu știu cum și de ce, dar parcă capătă o altă rezonanță trecerea acestora dincolo de buze.

Sunt unele momente, însă, în care contează mai puțin cum spui, iar relevant este doar ceea ce spui. Dacă ai ce să spui, adică.

Ei bine, azi eu nu am. Am trăit plat, fără evenimente, fără ecouri, fără povești. Ce să las mai departe, dacă eu n-am obținut nimic? Am parcurs, cale de ore bune, aceeași cărare bătută în multe alte zile din trecut. Aceeași cărare care nu duce nicăieri. Căci, dacă aș ajunge totuși undeva urmând-o, poate că mi-ar putea fi cu iertare. Dar nu, nu merit această favoare.

De ce nu? Pentru că – iar aici nu sunt dur, spunând asta – am aruncat timp prețios în negura istoriei. Și, deși am fost ocupat toată ziua, n-am avut deloc grijă de sufletul meu. Am alergat ca o gâză zăpăcită din zori și până-n seară…

Pentru ce? Pentru cine? Cu ce rost? Nu știu, dar nu pentru mine.

Sau, cel puțin, nu pentru partea aia din mine pentru care aș vrea să trăiesc. Pentru că așa mă văd de la un timp: ca o aglomerare spartă în bucăți în funcție de interese și contexte. Și simt cum distanța dintre cioburi se mărește și se tot mărește, iar odată cu ea crește – după cum ar fi și de așteptat – golul din suflet. Și cu ce să-l umplu, dacă eu mă destram? Sau mai bine zis, cine să rămână să țină rămășițele laolaltă?

Ce e și mai trist, însă, e că zilele fără povești nu-s deloc puține. Atât în viața mea, cât și în a ta, ele și-au găsit un loc cald și plăcut și stau acolo amărându-ne traiul.

Iar fiecare astfel de zi e pierdută…de tot, pentru totdeauna. Pentru că nu o poți aduce înapoi, iar singura consolare care ar fi putut să-ți rămână – amintirile – nu s-au găsit conturate.

Deci ce să retrăiești în viitor, dacă n-ai trăit nimic la vremea cuvenită?

***

Zilele vin și trec. Vin goale. Noi le umplem.

Oare?

Sursă foto: aici.

 

 

 

 

 

După multă muncă și implicare, noua mea carte este gata! Povestea unei excursii de patru săptămâni pe bicicletă prin Georgia, Armenia și Azerbaidjan te așteaptă să te poarte prin culturi, zone și experiențe nebănuite! 3000 de kilometri de necunoscut este acum pregătit să devină palpabil și inspirator. Pentru orice comandă efectuată înainte de lansarea oficială, beneficiezi de 25% reducere și autograf! Enjoy!
Vreau cartea cu autograf!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.