După o săptămână petrecută în Munții Apuseni, ne-am prelungit concediul cu încă 6 zile în Slovacia, în special în Munții Tatra Mare. Am tot cochetat cu diverse idei de vacanță, însă am decis, într-un final, să rămânem la ce știm noi mai bine: munte și drumeție. Din păcate, nu ne-a fost ușor să găsim informații structurate despre această țară și acești munți, asta deși am căutat și în română și în enegleză. Într-adevăr, am descoperit destul de mult material, însă parcă mi-ar fi plăcut ceva mai intuitiv și mai concis. Așadar, m-am decis să fac eu un scurt rezumat, „cu liniuță”, cu informațiile pe care le consider relevante. Pentru cei care vor să treacă dincolo de tehnicalități, las la final link către playlistul de pe YouTube cu traseele noastre din zonă.
- Drumul. E destul de aproape să ajungi în Slovacia din vestul țării, cam 500 km. Din Brașov distanța se duce spre 900 km, deci e cam de împărțit în două zile. De asta am și ales Munții Tatra, fiindcă eram deja cu niște prieteni în Apuseni câteva zile, jumătate de drum era parcurs. Am plătit vignietă doar în Ungaria, pe care am traversat-o rapid, fără opriri. În Slovacia am preferat să mergem pe drumuri naționale, atât pentru a scuti niște bani, cât și pentru a vizita țara și din mașină, ceea ce pe autostradă nu se poate face. La întoarcere am stat o noapte în Kosice (Cașovia), apoi am mers până în județul Alba și abia apoi am venit până la Brașov. Șosele sunt, în general, bune, asfaltate și destul de libere, ne-au plăcut.
- Parcările. Aici, Slovacia este execrabilă, pusă rău pe luat banii turiștilor. Pratic, nu există parcări publice gratuite, peste tot plătești 10 euro, asta deși nu primești nimic în schimb. Adesea, ești obligat să îți lași mașina pe marginea drumului, în apropierea traseelor, dar taxa tot trebuie plătită. În schimb, am văzut multe mașini din Polonia care au ignorat plata, probabil nu poți fi amendat ușor, dat fiind că nu pare tocmai legal sistemul. Am făcut trasee din zona Strâbske Pleso și Tatranska Polyanka, dar am evitat plata de fiecare dată: pur și simplu am lăsat mașina mai departe, la șoseaua principală, se parchează frecvent acolo, locurile pot fi identificate pe Google Maps ușor.
- Cazarea. Aici nu cred că sunt multe de zis, e ușor să găsești o pensiune sau un camping în toată regiunea Visoke Tatry, bugetul este cel care va face diferența. Orășelele sunt foarte cochete, curate și îngrijite, cu sistem de transport public ce pare bine pus la punct (inclusiv tren ca în Elveția), deci nu e obligatoriu să te cazezi fix unde e mai scump. La camping costurile, pentru două persoane+cort+mașină erau de 20 de euro pe noapte, fără duș care se plătea separat. Noi însă am preferat să mergem vreo 15 km până la o zonă cu niște lacuri unde am găsit loc fain de cort, la liber (în Parcul Natural camparea e interzisă și se patrulează frecvent). Am stat trei nopți acolo, am avut apă de spălat, priveliște superbă spre munte și liniște, doar noi, pescarii, localnicii și câte o autorulotă rătăcită folosind zona. Singurul inconvenient e că nu ai apă caldă și că trebuie să strângi cortul în fiecare seară, deci, dacă vrei mai mult confort, ai nevoie de camping amenajat.
- Traseele. Cum aminteam în introducere, ne-a fost greu să aflăm care sunt traseele cele mai pitorești. Slovacii au puține trasee marcate, din cauza aceasta potecile fiind foarte aglomerate. Inițial am vrut să mergem pe Gerlachovski, cel mai înalt vârf din Carpați, însă condițiile sunt destul de incomode: traseul nu e marcat, trebuie să urci și să cobori pe rute anume și ai nevoie de ghid local sau de statutul de membru într-un club alpin european. Puteam să rezolvăm, cu efort, inconvenientele, însă am preferat să mergem spre zone puțin mai turistice, să ne relaxăm, nu să stăm tensionați peste măsură. Există multe orășele din care poți face trasee, noi am ales Strabske Pleso, o stațiune superbă, de vis. Am folosit All Trails și OsmAnd ca aplicații, prima pentru a vedea ce opțiuni de trasee avem, a doua pentru navigarea propriu-zisă. Ne-am descurcat bine, ba chiar am intrat și pe nemarcate și pe scurtături…Am făcut un circuit al unor văi pline de lacuri, apoi ne-am dus pe Rysy, cel mai înalt vârf al Poloniei, și am urcat și la Sliezki Dom, hotelul de la care începe ascensiunea spre Gerlach. Ca rezumat: potecile sunt foarte aglomerate, zonele expuse sunt bine echipate, traseele sunt foarte lungi (20+ km), iar camparea este interzisă. Bonus, noi am fost în prima zi și în Slovenski Raj, o zonă mai domoală, cu vestitul Canion Hornadu care, deși nu e extraordinar, este destul de frumos pentru o drumeție mai ușoară. Pentru cei interesați în mod specific de trasee, las aici link către jurnalele video pe YouTube:
- Orașele. Eu unul am fost de mai multe ori prin Slovacia, în special cu bicicleta, la cicloturism. Am vizitat inclusiv Bratislava, dar ne-am dorit acum să vedem puțin și din partea mai nenaturală a țării. În ultima zi, din cauza prognozei puțin mai capricioase, am plecat mai devreme spre Kosice, unde ne-am luat un AirBnb pentru o noapte. Acesta este al doilea cel mai mare oraș și, trebuie să recunosc, ne-a plăcut maxim. Bineînțeles, vorbesc de partea istorică, pentru că, în rest, localitatea aduce foarte mult cu România, un amestec de arhitectură comunistă și clădiri moderne, o harababură fără planuri și proiecte. Centrul vechi are însă destule de oferit: zone pietonale aerisite, străzi mărginite de clădiri divers colorate, o catedrală catolică autentică și un turn din care poți admira apusul (ceea ce am și făcut). Mai există și o sinagogă, un teatru și încă câteva biserici, toate vis-a-vis de o multitudine de terase îmbietoare. Per total, un oraș frumos, în linie cu orășelele mai mici prin care am trecut (inclusiv cele de sub munte), destul de îngrijite și curate.
- Mâncarea. Am lăsat subiectul acesta la final, pentru că e cel mai subiectiv posibil. Fiecare, după gusturi și buget, se descurcă cu ce și unde mănâncă. Noi nu suntem genul să ieșim la masă în oraș, preferăm să gătim și să cumpărăm totul din supermarket. Ne-am aprovizionat din Lidl pentru că eram familiarizați cu magazinul, însă Slovacia are multe supermarketuri, inclusiv unele care la noi nu există (Tesco). Prețurile sunt clar mai mari ca în România, așa că e indicat să vă luați cât mai mult din țară. Apropo, la fel e și la combustibil, România mai ieftină ca Slovacia, iar Slovacia mai ieftină ca Ungaria (nu știu cât va dura asta). Important e că există magazine bine aprovizionate peste tot, în zona Tatra Mare noi am mers în Proprad, un oraș în care găsești, efectiv, tot ce îți trebuie și ce nu îți trebuie.
Una peste alta, deși am adunat 2000 de kilometri pe drumuri, nouă ne-a plăcut să vizităm Slovacia. Bineînțeles, ar fi fost lucruri pe care le-am fi dorit altfel – să stăm la cort pe munte, să nu prindem ceață pe Rysy, să nu plouă în ultima zi – dar eu zic că am scos maximum din experiență. Munții Tatra sunt superbi și provocatori, un fel de Retezat din România, dar la o scară mai mare – aici totul e la alt nivel: lacurile, stâncile, vârfurile, văile foarte lungi. Așadar, e nevoie de o condiție fizică bună și să nu vă fie frică de înălțime, pentru că sunt treceri destul de aeriene, chiar și pe traseele marcate. Sper că vă e de ajutor acest rezumat, dacă aveți întrebări specifice, puteți să le lăsați într-un comentariu. Dacă vreți să ne susțineți, uitați-vă la video-uri și, de ce nu, dați un share la cel care vă place mai mult.
Mulțumim!
