„Ce vreau de la viata” sau „Ce vrea viata de la mine”?

Scris de | 13 ian. 2011 | Despre: reflectii | Fără comentarii


Ideea titlului mi-a venit in timp ce faceam un proiect pentru scoala; ideile pe care o sa le scriu nu le stiu inca, dar sper ca or sa apara si ele…Da fapt, stiu inceputul: „Ce vreau de la viata?” sau „Ce vrea viata de la mine?”…?

Iar acum sa ma explic. Am ramas surprins sa observ cate persoane nu au niciun tel in viata, sau, daca il au, nu il au decat conturat. Si, cand spun asta, nu ma refer doar la tineri, ci la fiecare, in general. Nu e uimitor cati dintre noi traim doar asa, ca sa ne aflam in treaba? Nu avem niciun entuziasm in a ne trai viata…Uitam sa ne bucuram atunci, dar nici cu intristarea nu stam mai bine…  Ne-am invatat sa ne lasam dusi de val. Nu ne mai gandim ca noi trebuie sa cerem ceva de la viata, iar nu ea de la noi. Tanar fiind, mi se tot spune ca trebuie sa am grija in viata, sa o conduc eu pe ea, nu ea pe mine. Si cred ca asa trebuie sa fie. Ceea ce parca nu imi place insa este faptul ca prea multi uita de aceste sfaturi, pe care cred ca le-am primit fiecare. Ne complacem intr-un trai apatic…lasam viata sa ne ia si ultimul strop de energie. Scoala, serviciu, familie, afaceri, treburi sunt doar cateva din lucrurile care ne conduc. Si, de fapt, ar trebui sa le conducem noi. Ca nu o facem, asta e o alta problema…

Tot gandindu-ma la ceea ce vezi insiruit aici mi-am amintit doua idei foarte interesante care, recunosc, cred ca mi-au marcat viata si inca mi-o vor marca. Iata-le reproducerea, pentru ca doar cu asta am ramas:

  1. Viata nu e o ecuatie care trebuie rezolvata, ci o aventura care trebuie traita. (sorry pentru cei care nu le aveti cu matematica:) )
  2. Problema cu viata e ca nu are buton de dat inapoi.

Nu pot sa nu le dau dreptate celor care au spus aceste afirmatii! Am obosit privind in jur la toti cei care nu fac altceva decat rezolva; ce anume, nici ei nu cred ca stiu. Iar pentru ei, intervine al doilea aspect: nu pot schimba nimic. Daca vor realiza(si majoritatea realizeaza, dar, din pacate, prea tarziu) ca nu si-au trait viata, ci ca viata i-a trait pe ei, nu vor mai putea face nimic cu trecutul, in fata standu-le doar viitorul. Sa speram ca eu si tu deasemenea te vei trezi cand trecutul tau este relativ mic, iar viitorul relativ mare…nu de alta, dar ca sa ai mai putin de regretat!

Inchei…dar vreau sa nu uitam ca viata trebuie traita! In adevaratul sens al cuvantului!

După multă muncă și implicare, noua mea carte este gata! Povestea unei excursii de patru săptămâni pe bicicletă prin Georgia, Armenia și Azerbaidjan te așteaptă să te poarte prin culturi, zone și experiențe nebănuite! 3000 de kilometri de necunoscut este acum pregătit să devină palpabil și inspirator. Pentru orice comandă efectuată înainte de lansarea oficială, beneficiezi de 25% reducere și autograf! Enjoy!
Vreau cartea cu autograf!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.