Chiar dacă nu-mi împarți iubirea

Simt inima în piept cum plânge,
După-al tău chip ce n-am avut
Și suferința-adânc mă strânge,
Căci te-am pierdut, fără-nceput.

Mi-e dor să uit de-a ta ființă,
Să pot să-mi văd, frumos, de trai,
Dar te găsesc ‘n-orice dorință –
Nu vreau să pleci, ci să mai stai!

Tu…îmi lipsești chiar prin prezență
Și-aș da oricât să schimb un pas.
Aș vrea s-opresc doar ce-i esență:
Vreau ca să vreau să te pot las.

Dar este tristă întâmplarea
Pe-al vieții nesfârșit amar…
Aș vrea să pot să-ți schimb visarea,
Să știu că lupt, dar nu-n zadar.

Și-aș da orice să îi iau locul,
Să mă iubești cum îl iubești…
În suflet ți-aș aprinde focul
Ca inima să-mi dăruiești.

Dar nu-mi rămâne decât plânset
Cu lacrimile-ascunse-n mine,
Dar și speranța c-al tău umblet
Îți va aduce numai bine.

Căci tot ce vreau e fericirea
Ce sper ca tu s-o poți avea,
Chiar dacă nu-mi împarți iubirea,
Chiar dacă tu nu-mi ești a mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.