Comparație (diluată) între vechi și nou

Ce am ajuns noi să trăim nu mai e viață.

Este orice, numai viață nu. Este haos, alergare și stres peste măsură. Este dorință după mai mult, luptă peste puteri și acaparare. Este un joc al influențelor, al banilor și al politicii. Este goană după statut, haine de firmă și reușite impunătoare. Iar toate acestea sunt orice, numai viață nu-s!

Nu foarte de mult, lucrurile stăteau altfel. Oportunitățile erau mai puține, dar fericirea mai mare. (Și dintr-un fel de ignoranță vine liniștea sufletească, nu doar din cunoaștere!) Cariera era simplă, familia curgea de la sine, munca servea scopului de bază: traiul de zi cu zi. Astăzi, eșuăm, cu brio, pe fiecare plan.

Nu realizăm, dar tehnologia ne distruge viitorul. Prin supra-conectare, ajungem la supra-însingurare. Am 2194 de prieteni pe Facebook. 1317 like-uri la pagină. 668 de urmăritori pe Instagram. 217 subscriberi pe YouTube și câteva zeci de oameni care îmi vizitează zilnic site-ul. Și, totuși, sunt singur. Dezvoltarea societății ne oferă rapiditate, timp liber și soluții pentru orice. Dar, în ciuda progresului, batem pasul pe loc: suntem mai ocupați ca oricând, mai depresivi ca în orice altă perioadă a timpului și mai lipsiți de sens a niciodată.

Relațiile nu merg. Schimbăm partenerii, ne complacem pe cont propriu, luptăm pentru nimic. Religia și orice altă meta-narațiune e scoasă din peisaj, căci e învechită și rea. Căutăm, totuși, înlocuitor, căci omul nu rezistă fără căutarea Divinului, oricum i-ar spune el. Job-urile nu ne satisfac, deși ne oferă posibilități nemărginite. Distanțele au devenit mai mici, dar timpul petrecut în călătorii, mai mare. Căutăm, poate, liniștea…

La nivel macro, de societate contemporană globalizată, situația e chiar mai rea. Distrugem specii, pornim războaie și omorâm oameni nevinovați. Eșuăm în a estompa sărăcia și foametea. Ca să nu mai vorbesc de schimbările climatice…Suntem conduși de politicieni corupți, părând că ne-am blocat în această forma imperfectă de organizare – democrația! – din care nu mai vedem ieșire. Lăcomia dărâmă orice barieră, iar prețul e plătit, bineînțeles, de prostimea care și așa abia își caută un rost!

Unde am eșuat?!?

Pur și simplu, ritmul social al timpului ne dărâmă. Indiferent de unde venim, viteza la care se întâmplă lucrurile e copleșitoare. Creierul, deși e cea mai impresionantă mașinărie din univers, nu reușește să reziste în fața numărului infinit de stimuli. Fie nu poate să se adapteze (au trecut câteva zeci de ani de la boom-ul tehnologic și nu se văd schimbări notabile), fie nu vrea, pentru că se încăpățânează sfârșitului omului. Cert este că situația ne depășește, provocând efecte crunte, multe nedescoperite (încă).

Ceea ce vedem în jur nu sunt cauze, sunt efecte. Ceea ce simțim în suflete nu sunt puncte de plecare, ci finalități. Suferim de cancer în metastaze, dar ne îmbrăcăm din mall, ne cumpărăm produse cu „i” în față și visăm la un super model Tesla. Ascundem, sub machiaje, silicoane și bijuterii scumpe, viermii împuțiți care descompun tot ce nu mai suntem. Ceea ce trăim noi nu este viață, e sclavie ieftină, în care tot ce avem mai de preț e schimbat pe monede strălucitoare, dar lipsite de valoare.

Paradoxal, dar calea de scăpare e tocmai miezul problemei. Ca să ne oprim, avem nevoie să conștientizăm vârtejul în care ne găsim. Avem nevoie să învățăm să fim selectivi și să spunem NU la toate tentațiile ce ne înconjoară. Și noi ca noi, dar cei care acum sunt copii și vin din urmă, nici măcar nu vor ști ce pierd, pentru că nu au avut altceva vreodată! Măcar pentru ei, dacă nu pentru noi, și suntem datori să limpezim viața de tot balastul…

Nu sunt un nostalgic, îmi plac beneficiile lumii în care trăiesc. Nu mă văd închis într-un sat, o fabrică sau o țară fără internet, informație și inovație, nu aș rezista. Însă nu pot să nu apreciez natura, mersul pe jos, simplitatea și frumosul. Nu pot să nu văd kitschul din babilonia modernă și lăcomia care macină, macină tot. Prea adesea, omul a devenit un zeu pe altarul căruia se jertfește totul, indiferent de implicații.

Ca să redescoperim viața, avem nevoie de concentrare. De alegere intenționată într-o direcție concretă. Prea multe sunt opțiunile care se bat pe timpul, banii și resursele noastre. Iar soluția nu e să le testezi pe toate ci, înțelept, să observi de departe ce piste nu trebuie alergate. Știu, ce spun sună idiot, căci de ce să nu guști din toate oportunitățile? De ce să nu te arunci asupra prăzii și să o devorezi? Pentru că vei ajunge la indigestie, nu tot ce se mănâncă face și bine stomacului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.