COVID-19: Gargară cu virusuri și coroane ucigașe

De mâine se stinge lumina și peste România. După ce mai multe state europene au instaurat carantină totală, a venit și rândul României să ia măsuri drastice.

Criza cauzată de coronavirus e departe de a se sfârși, e lucru clar – în ciuda măsurilor dure aplicate de diverse state, răspândirea continuă să se accelereze. Iar acum, în tot acest tumult, avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Soluții? Nu prea, doar încercări gâfâite de a limita, pe termen scurt, daunele.

România a avut șansa istorică de a fi afectată după ce alte țări au intrat deja în criză. Am subestimat, atât la nivel individual cât și la nivel de stat, ce avea să urmeze. Apoi, treptat, am introdus măsuri menite să limiteze infectarea, chiar dacă acestea au însemnat dispariția drepturilor, drum liber către abuzuri și oportunități financiare uriașe pentru anumite grupuri de interese. Nu, nu-s adept al niciunei conspirații, dar e cert că, în situații de criză, unii plâng, iar alții vând batiste. Iar cine e la butoane are pârghiile să vândă, într-o formă sau alta, iluzii. Visuri mărețe care produc – bani, mulți bani! – și care îngroapă oamenii de jos, prostimea, în și mai multe probleme, pe termen lung.

Cu mici excepții, țările lumii au ales aceleași arme contra virusului: teste, carantină, izolare, stare de urgență, armată pe străzi, birocrație și amenzi drastice. România, prinsă cu un an electoral în brațe, a jucat la două capete: recomandări clare, dar cu aplicabilitate diluată. Practic, s-a dorit să pară că s-au luat măsuri, dar nu și-a asumat nimeni responsabilitatea huiduielilor pentru a le duce la capăt.* Asta până acum, când se vor interzice, practic, orice deplasări în afară celor de maximă urgență.

Nu are sens să intru în detalii însă, după zeci de ore petrecute pe internet studiind măsuri, soluții și rezultate, îmi dau seama că o carantină forțată poate că ne va scuti de boală (deși nu o va face, toți oamenii de știință afirmă că cel puțin 60-70% din populația lumii va fi infectată), dar sigur ne va împinge într-o amplă criză economică, cu repercursiuni majore. Nu sunt în măsură (și ar fi și târziu) să ofer soluții, dar timpul ne va demonstra dacă țările care au decis să meargă contra curentului (Olanda, Belgia, Belarus, chiar și Coreea de Sud) vor ieși mai puțin șifonate sau, din contră, mai sângerânde. Problema, așadar, devine minimizarea dezastrului cauzat de carantină, atât cât ne stă în putere.

Scriam zilele trecute despre cum, în criza actuală, ne-am transformat în mici Hitleri față de apropiații noștri, doar pentru că ies din ceea ce considerăm noi că e corect. Prea puțini însă ne facem probleme de gargara ieftină de la televizor, de teatrul prost pe care autoritățile îl joacă și de limitările majore prin care suntem supuși să trecem. Dar și mai puțini ne speriem de efectele acestora pe termen lung, dincolo de contextul actual deloc plăcut.

Economic vorbind, se anticipează deja cel puțin o recesiune, dacă nu chiar o depresiune. Numărul victimelor este așteptat să depășească câteva sute de mii. Izolarea socială va acutiza fie sentimentul de singurătate al milioanelor care trăiesc singuri (de aici sinucideri), fie va supune la tensiuni enorme relațiile de cuplu și cele familiale. Cât vom rezista, vom vedea, dar, așa cum a mers trendul în ultimii ani, probabil vom asista la formarea unei noi generații, una născută din lipsă de ocupație, dar crescută direct de societate, pentru că părinții nu au putut gestiona dificultățile emoționale și practice ale vieții. Iar la nivel politic, criza va deschide porțile unor schimbări majore, bruște, care se vor materializa într-un control acut al populației, în schimbări ale formelor de organizare și într-o mai mare intruziune a statului în viața privată.

Ce se întâmplă acum în lume este o situație fără precedent care, din păcate, va mai dura ceva vreme. Suntem în punctul în care nu mai vorbim despre virusuri, infecții sau carantină, ci despre gesturi exagerate la care toată populația e supusă. Și, dacă atunci când trăiești în Franța, Germania, SUA sau UK, dispariția valorii tale umane e mai ușor digerabilă, într-un stat ca România, aceste măsuri devin imposibile. Pentru că la noi instituțiile nu funcționează, legile sunt negociabile, birocrația e la rang de cinste (chiar și în stare de urgență), politicienii sunt corupți până în ultima fibră iar oamenii sunt mulți și foarte needucați. Așadar, scapă fiecare cum poate. Dacă poate…

*E plin internetul de articole și mărturii despre proasta organizare, despre haosul din aeroporturi, despre „carantina” de la vamă și tot așa. Dumnezeu cu mila!

Câteva articole pe subiect:

https://www.statnews.com/2020/03/20/understanding-what-works-how-some-countries-are-beating-back-the-coronavirus/

https://ourworldindata.org/coronavirus

https://medium.com/@tomaspueyo/coronavirus-the-hammer-and-the-dance-be9337092b56

https://medium.com/@rheamoutafis/the-shocking-correlation-between-quarantine-and-domestic-violence-b40425eff605

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.