COVID-19: Noua normalitate?

Acum câteva zile președintele a ieșit să anunțe că după 15 mai măsurile restrictive vor fi, treptat, îndepărtate. În acest context, e interesant de observat cum aceiași oameni care, la începutul stării de urgență aplaudau închisul în case, astăzi fac planuri nebunești odată cu terminarea restricțiilor.

Nu că ne-am obișnuit? E așa, în aer, un sentiment de normalitate: virusul a devenit parte integrantă din cotidian! Nimeni nu se mai crizează pe subiect, știrile despre infecții sunt tot mai puține, iar noi suntem liniștiți, adaptați noului stil de viață. Oh, ce bine spunea Dostoievski în „Amintiri din Casa Morții”: Omul se poate obișnui cu orice, chiar și cu cea mai crudă dintre situații! Iată că nici omul postmodern, oricât de evoluat se crede el, nu e în stare să își depășească condiția primitivă a vieții…

Au fost zile grele în ultimele săptămâni, nepunându-i la socoteală pe cei bolnavi, care numai ei știu prin ce au trecut. Pentru cei de rând, greul a însemnat limitarea de mișcare, tăierea vacanțelor, provocări personale de ordin social și, în cel mai rău caz, scăderea veniturilor (ceea ce reprezintă, într-adevăr, o mare problemă). Dar ne-am adaptat: fiecare și-a creionat o viață cât mai atractivă, atât cât aceste condiții neprevăzute i-au permis.

M-am amuzat serios când am văzut că mulți panicați de COVID-19, militanți aprigi ai distanțării sociale, gata oricând să dea o limbă autorităților în numele beneficiilor măsurilor, au sărit, țopăind, să își facă planuri pentru perioada „de după”! Ca o cortină, tot vălul înțelepciunii pe care îl promovau, adesea violent, s-a strâns de pe mapamond, lăsând locul unei atitudini soră cu inconștiența: ieșim din caseeee!!!

Declarațiile președintelui nu reflectă însă, dincolo de niște vești așteptate, nicio strategie coerentă care să justifice relaxarea: cazurile de infecție cresc, spitalele tot prost sunt administrate, ventilatoare nu avem, iar politicienii tot haotic abordează situația. În afară de a copia ceea ce fac alte state – când vine vorba de stări de urgență, interdicții și contracte grase – nu am implementat niciun drum coerent care să ne facă, atunci când virusul va reizbucni cu furie, să fim mai pregătiți. (Pentru că da, faptul că vom avea o nouă situație delicată în lume din cauza COVID-ului e un fapt, toți specialiștii urlă asta către guverne, dând chiar ca perioadă aproximativă toamna ce vine!) Așadar, ce s-a schimbat, de sărbătorim ieșitul din casă?

Am enunțat în textele trecute pe subiect că închisul în case, cu forța, nu e nici normal, nici etic, nici soluție pe termen lung. Mizam atunci pe educarea publicului, pe protejarea celor foarte vulnerabili și pe vegherea autorităților ca măcar câteva măsuri de bun-simț să fie respectate (fără adunări mari de oameni, dezinfectare în blocuri și magazine, echipament de protecție etc). Tot atunci insistam că a închide natura, parcurile și viața, în general, nu e doar aberant, ci și ineficient. Ei bine, atitudinea observată recent îmi arată că am avut dreptate și că, dacă nu se vor face rapid niște declick-uri în mințile noastre, ce va urma după 15 mai va constitui adevărata problemă!

A interzice în loc de a educa nu a fost niciodată o soluție, pentru că oamenii nu ascultă decât pentru că nu au de ales. Puțini sunt cei care înțeleg principiul din spate, iar aceia vor respecta limitările și fără să simtă apăsarea statului pe gâtlej. Prin contrast, cei care iau totul superficial sau cu aroganță, caută să fenteze regulile pentru că, în mintea lor, realitatea nu are loc.

Și nici faptul că normalitatea, așa cum o știam, nu (ar trebui) o să mai existe, nu poate fi cuprins de mintea celui care nu înțelege restricția. Situația nu s-a schimbat aproape deloc, iar deznodământul doar a fost amânat. În viitor, dacă nu vom avea grijă la felul de trai, vom sfârși mai rău ca Italia sau Spania (nu vreau să intru în detaliile număratului morților, al măsurilor, al statisticilor etc)! Ține însă de noi să nu o facem: respectând nu tot ce spun autoritățile (pentru că des spun prost), ci având grijă de noi și de cei dragi nouă.

După 15 mai, e nevoie să fim responsabili cum nu am fost vreodată! Cât timp am fost sechestrați la domiciliu, puțini am riscat să ieșim din litera legii, dar când vom putea face cam tot ce vrem, câți vom fi atenți cu ceea ce legea nu spunea explicit, dar cere printre rânduri? Câți vom evita întâlnirile numeroase, locurile aglomerate și vizitele lipsite de urgență? Câți vom merge pe munte doar cu prieteni apropiați? Câți nu vom ieși în oraș, căutând alternative rurale? Câți vom continua să ne spălăm pe mâini, chiar dacă nu va mai fi la modă? Cu mentalitatea de azi, mă tem că prea puțini…

Nu vreau să fiu pesimist dar, dacă toți abia așteptăm să ni se dea drumul din lesă să facem tot ce ne-a lipsit în ultimele două luni, ceea ce va urma va fi crunt! Mii de bolnavi, sute de morți și reinstaurarea restricțiilor vor fi consecințe normale, ce nu vor întârzia să apară. De aceea, e nevoie să ne adaptăm unei noi normalități: una construită în jurul oamenilor dragi de acasă, al activităților în natură și a grijii pentru ceea ce e cu adevărat important. Dacă nu vom face astfel, mai curând decât ne așteptăm, lumea în care trăim va fi de nerecunoscut, iar normalitatea chiar nu va mai avea nicio șansă!*

*Ar merita să enunț într-un text viitor, pe larg, la ce mă refer: dincolo de bolnavi și morți, se va deschide ușa către controlul draconic al populației, către obligativitatea unor măsuri care calcă drepturile omului și către o putere aproape dictatorială a statelor, chiar ele democratice fiind.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.