Adie vântul printre cetini
Pe-acoperiș de sat timid…
Sosești aici ca să îți piepteni,
Al sufletului câmp arid.
E plin de pace în pădure,
De-ți numeri inima, șoptit –
Poți să asculți ce ea îți spune,
Devii ce vrei, în asfințit.
Nu are locul nicio vrajă,
Decât pe cea de i-o oferi.
Mai dai, în tine, încă-o șarjă,
Când îți e bine…sau nu speri.
Sunt locuri simple-n astă lume,
Care-amintesc de cine ești;
Pentru ceilalți pot fi doar glume,
N-o să-ncetezi să le iubești!
