UPDATE: Pentru curioși, textul legat de ce a urmat e aici, enjoy it: bogdanmatei.ro/ce-a-urmat-dupa-renuntarea-la-facultate/.
Anul ăsta am renunțat la facultate după ce ajunsesem deja la jumătate. Urma să trec în anul 3 la facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul „Politehnicii” din București. Cu ocazia asta mi-am luat cele mai multe roșii în față, am primit cele mai interesante apelative și am realizat cât de puțin le pasă celorlalți. Mi s-a spus că sunt prost, bătut în cap, încăpățânat și ignorant. Că renunț prea ușor și că nu am chef să învăț. Că m-am înhăitat cu cine nu trebuie. Că am fumuri în cap și că mă consider mai deștept decât sunt. Că sunt egoist și că nu îmi pasă de ce au investit alții în mine. Și, ca o cireașă pe tortul mare și frumos de mai sus, mi s-a spus că prin decizia asta tocmai mi-am ratat viața. De parcă viața unui om ar sta într-o amărâtă de școală!?! Dar mă rog…
Ce m-a condus la asta?
Întotdeauna m-am considerat un visător. Ceilalți i-au spus naivitate. De fapt, cred că sunt și visător, și naiv. Merg bine împreună. De mic mă stresa gândul facultății și al unei profesii. Am crescut cu fobia asta în mine, că nu o să știu ce să mă fac când o să fiu mare. Și, ca o profeție împlinită, exact așa s-a întâmplat! Nu știu cât de conștient am fost când mi-am ales facultatea că o să o dau în bară. Adică, e clar că dacă cedezi presiunilor celor din jur nu ajungi unde trebuie, nu? Dar nu, nu e vina lor! E vina mea că nu am fost mai puternic. Na, domeniul era bun, job-uri se găseau, salariile erau mari. Unde în altă parte aș fi vrut să merg, dacă nu unde am mers?
Oriunde și nicăieri, ar fi trebuit. Din cei doi ani terminați am învățat că nu e nimic mai frustrant ca realizarea unei activități care nu te împlinește. Să fii angrenat zi de zi în ce nu îți place soarbe fiecare strop de energie și creativitate din tine. Și nucă dacă eram în peretele clădirilor universității și m-aș fi descurcat mai bine! Pentru unii poate că nu e așa mare lucru să renunți la o facultate. Ei bine, pentru mine a fost. Să fii timp de 12 ani de școală printre cei mai serioși elevi din colectiv, să iei o notă destul de frumoasă la BAC și să reușești să intri fără un strop de meditație la Poli nu e de ici, de colo, zice lumea. Adevărul e că nu e nici „big deal” ce am făcut eu prin școli, aveam să realizez mai târziu. Dar a creat o presiune urâtă de tot asupra mea, făcând decizia mult mai grea.
Dar am reușit să mă smulg și să renunț. Asta după anul 2, pentru că după primul nu am avut tăria. De ce decizia asta radicală? Pentru că nu am vrut să devin propriul sclav. Nu am vrut să accept să-mi trăiesc viața după regulile altora. Pentru că nu se merita să mai pierd niște ani din viață într-un domeniu care nu îmi oferea nimic, sufletește vorbind. Pentru că am realizat că nu e drumul potrivit pentru mine. Și, ce faci când îți dai seama că nu mergi pe unde trebuie, mergi înainte? Cei mai mulți asta fac, merg exact înainte! Uneori se trezesc când e prea târziu.
Ajunsesem să simt că dacă nu renunț acum, nu o să renunț niciodată. Decizia asta căpătase o așa importanță, de parcă viața mea era în pericol! Când am realizat că nu e mare lucru, totul a devenit mai ușor. Iar acum, privind puțin mai detașat, îmi pare rău doar de greșeala de a începe o facultate din capul locului!
De ce viețile noastre sunt jalnice și care ar fi soluția
Simplu și tăios: viețile noastre sunt jalnice pentru că acceptăm ca ele să fie altfel!
Dar să elaborez. Trăim vieți mizerabile majoritatea dintre noi. Ne spunem că o ducem bine, că ne distrăm și suntem fericiți. Adevărul? Ne mințim cu nerușinare, din dorința după confort interior! Am ajuns atât de disperați încât nu avem curajul să ne privim în oglindă și nici să stăm singuri cu noi înșine. Credem că dacă alergăm reușim să și fugim! De asta viețile noastre au devenit atât de încărcate. De asta vrem după cele mai noi gadget-uri și cele mai tari mașini. De asta ne îmbrăcăm cu cele mai de firmă haine și cele mai scumpe bijuterii. Și tot de asta pozăm în stânga și în dreapta cu cel mai mare zâmbet de care suntem capabili. Pentru că știm că viața noastră nu mai valorează doi bani și încercăm să salvăm aparențele. Pe afară să arătăm bine, să nu știe vecinul de putregaiul din interior! Și nu suntem conștienți că și vecinul, tot ca să nu știe vecinul, face exact la fel!
În timpul facultății sentimentul acestei vieți jalnice era ca un ghimpe în picior. Îl simțeam la fiecare pas, mă împiedica să mă concentrez, nu mă lăsa să dau ce am mai bun din mine. Simțeam cum visătorul și naivitatea din mine își dau mâna și se îndepărtează grăbiți. Unde era viața aia mișto de tot pe care mi-o doream? Oare asta însemna să trăiești? De ce eram, până la urmă, pe pământ? Iar fericirea ce înseamnă, un bun acordat celor puțini? Un țel deșert pentru ceilalți?
Cred din suflet că o viață frumoasă e ceea ce merităm cu toții! Dar pentru asta avem nevoie să dăm tot ceea ce ne blochează drumul către acolo. Pentru mine facultatea era un mare obstacol pe drum. Nu era singurul, dar necesita îndepărtare grabnică. Îmi acoperea viitorul strălucitor din față. Și de astfel de obstacole viețile noastre sunt pline. Școli ieftine, joburi stresante, relații nefericite. Liste ce se vor completate ne așteaptă pe fiecare. Pentru că doar noi știm ce ne împiedică să ne atingem potențialul și ce anume stă în calea fericirii noastre.
În loc de concluzie
Deciziile importante întotdeauna vor stârni critici. Ceea ce se merită realizat niciodată nu se va obține gratis. La fiecare pas pe care îl vei face în direcția visului tău, vei auzi zeci de voci care te vor trage înapoi. Nu le lăsa să reușească! Pentru mine renunțarea la facultate a fost cel mai important moment de până acum. Nu știu unde o să ajung, dar prefer să merg înainte. Un prieten mi-a spus că nu ar trebui să mă las, că țara asta e plină de mediocrii cu școală și că, mai bine să fiu unul dintre ei decât și ratat, și fără facultate. Nu l-am ascultat, simțeam că asta e consolarea lui pentru că nu a avut curajul să ia aceeași decizie, la timpul lui.
Odată cu marile alegeri vin și marile responsabilități. Dar orice călătorie începe cu un pas. Și întotdeauna pasul următor este cel care trebuie făcut. Pentru o viață împlinită trebuie să renunți la tot ceea ce te ține în urmă și să accepți orice te-ar trage înainte. Tu ești creatorul propriei tale vieți. Ia deciziile pe care trebuie să le iei! Restul nu contează!
Commentarii
La mine situația e puțin diferită…am avut de ales între a face o facultate din care să iasă bani, dar pe care eu să n-o agreez, s-o fac degeaba, să am facultate într-un domeniu pe care nu-l suport, urmând să muncesc în același domeniu stupid, care sufletește nu-mi aduce niciun beneficiu. Și am mai avut de ales facultatea care nu oferă nici măcar un loc de muncă după ce o termini, și dacă îl oferă, este foarte prost plătit. Eu am terminat 3 ani de Istorie, la specializare Arheologie. În momentul ăsta sunt la master anul I și nu am niciun loc de muncă. Dar sunt împăcată cu mine…în sensul că am preferat să fac ceva ce-mi place și nu să-mi trăiesc restul zilelor la un loc de muncă unde să mă duc fără niciun chef, să mă gândesc cu groază la o nouă zi de muncă. Nu zic, peste tot există un oarecare stres, însă măcar ceea ce fac e ceea ce-mi place.
Îți apreciez puterea de decizie! Felicitări!
Sa faci ceea ce iti place e cel mai fain pe lumea asta. Adevarata provocare survine atunci cand trebuie gasita o metoda de a ne monetiza pasiunile…Multumesc si bravo si tie:)! Mult succes in tot ceea ce faci!
Pai si daca o termini, vei putea lucra in domeniul asta? Adica daca pentru functii mai cautate gen inginer nu se gasesc job-uri destule , tu ce o sa faci?
Mindset-ul asta te tine fericit pana termini facultatea si dupa esti somer si tot cu ai tai stai, fara suparare.
Bravo tie. Bafta…cei curajosi vor reusi.
Multumesc mult! Sper:)!
acum 7 ani m-am lasat si eu de facultate. in saptamana a patra mi-am dat seama ca e viata de caine jigarit.
eram la info si nu era pentru mine.
in anii astia am facut o alta facultate mult mai lejera care pot sa spun ca mi-a placut cu amendamentele aferente (participat doar la seminarii, ales cu atentie profii de la seminar:)))
am avut mult timp pentru mine, mi-am dat seama ca dintotdeauna am avut anxietate sociala, cauza multor „belele”.
am inteles si de ce lumea accepta si inghite multe magarii http://en.wikipedia.org/wiki/Abilene_paradox
pentru multi viata e o piesa de teatru.
greu rau cu „randu lumii” asta. cand ma gandesc ca in in ultimii doi ani am fost la 4 nunti ma doare capu. bine c-au trecut!!!
de-aveam mintea de-acuma mergeam maxim la una, a sora-mii.
traiti cum vreti voi. cheers!
Multumesc de feedback! E frumos cand mai intalnesti oameni care traiesc cum isi doresc. Succes!;)
Esti cel mai tare , sa renunti dupa atata timp . Pacat , ca sunt oameni care zic ca sunt alegeri proaste , neintelegand dorinta de libertate , copilul liber sa zambeasca . Devin roboti in propriul robotism si pe patul de moarte inteleg plasticul vietii lor .
Bune informatiile pe care le-ai adus pentru cei care se gandesc sa schimbe treaba asta cu scoala in viata lor . Si cum ai zis , e ceva ca apoi sa gasesti o metoda din care sa faci si un ban din ce iti place , ca acum na , cu un banut iti iei si tu o paine . Daca ne poti da exemplu cu ce urmezi sa faci tu acum , ar fi o idee ce poate deschide alte idei .
Asta e problema principala, pe care cred ca si-o pun multi: ce fac daca renunt? Si, din cauza lipsei de sens, fug de renuntare. Daca nu au ce pune in loc, de ce sa dai cu piciorul la ceea ce ai? e un rationament bun, dar inselator. Ca sa poti pune ceva mai bun intr-un vas, trebuie intai sa scapi de ce aveai acolo inainte. Asa e si in viata.
Ce fac eu acum? Incerc sa imi pun ordine in ganduri, muncesc sa strang si eu un ban gramada si planific viitorul. Nu stiu inca exact pe ce drum sa apuc, dar o sa-l gasesc curand. Cum fac progrese, cum le voi nota pe blog;)!
Nu cred ca am ajuns din intamplare sa citesc experienta ta. Tot ce pot sa spun este ca iti multumesc din suflet pentru ca ai impartasit acest lucru cu noi, restul. Eu sunt in aceeasi situatie, in anul 3 la arhitectura , sem 2 si acum 2 zile am decis sa renunt la aceasta facultate. Stiam inca din anul 1 ca nu imi place ce fac si am vrut sa ma las de pe atunci, dar nu am avut curajul. In sem 1 din anul 3, ziceam in continuu ca ma las pentru ca nu imi place ce fac si nu lucrez cu placere, dar abia acum am avut curajul de a pune in aplicare ceea ce am zis ca fac. Am simtit pe pielea mea cum este sa fi in burnout cateva luni la rand doar pentru faptul ca faceam cu sila toate lucrurile pentru facultate. Normal ca aceasta decizie vine la pachet cu toate criticile si scandalurile celor din jur, mai ales ale parintilor. Momentan nu stiu ce voi face, dar urmatoarea perioada stiu ca va fi pentru binele meu. Timp in care voi lucra cu mine. Stiu ca asta este o decizie foarte buna pentru mine si care ma va duce pe drumul pe care chiar trebuie sa il parcurg si care imi va aduce bucurie. Iti multumesc din nou ca ai impartasit experienta si ma bucur ca am ajuns sa o citesc.
Author
Buna, Adda, mersi fain de vizita si iarta-ma ca raspund asa tarziu!
Ma bucur mult daca experienta mea a adus putin ajutor, stiu clar ca nu e deloc usor sa renunti la ceva care a necesitat timp, resurse si energie! Insa da, uneori e un pas care trebuie facut, oricat de dureros ar fi! Sper ca ai reusit sa echilibrezi contextul si iti urez mult succes si perseverenta in construirea noii tale vieti!
Meriti (cu totii meritam) un drum cat mai implinitor!
Senor C, capul sus si nu ceda presiunilor celor din jur. Asta ti-o spune unul care a facut TOATA viata DOAR ce-a vrut in ce priveste scoala si profesia. O singura concesie le-am facut celor din jur in ceea ce priveste primul job, caruia i-am intors spatele dupa doar cateva luni pentru ca era clar ceva care nu-mi oferea nimic. Nimic din ce voiam. Adica imi oferea siguranta, dar ma robotiza. Iar eu uram asta. Si am luat-o eu de capul meu. A fost ca dracu’ vreo doi ani, au fost zile in care abia aveam ce manca (dar nu suflam o vorba parintilor despre asta), in care mi-am potolit o parte din demoni, in care mi-am hranit sufletul si l-am recalibrat. Apoi, usor, fara niciun efort aparent, au inceput sa apara rezultatele si am ajuns sa castig sume la care nici nu visam. Si asta facand ceea ce-mi place.
Ce vreau sa-ti spun? Ca acum, dupa ce ai renuntat la scoala si la presiunea implicita, ar trebui sa stai sa-ti faci ordine in ganduri, sa vezi cam ce-ti place sa faci si sa iei o decizie in ce te priveste. Timpul va trece si ar fi trist sa descoperi ca ai pierdut vremea.
Succes!
ivanilici,
Multumesc mult pentru gandurile bune transmise! Si pentru sfat. O sa iau pe drumul cel bun (propriul drum) curand. Ordinea in ganduri si in viata e cea mai importanta in momentul de fata. Mersi din nou!
Scoate, bre, moderarea aia ca n-am de gand sa injur pe blogul matale.
Era default asa. Am scapat de ea, cred!:D
Stii cumva , daca esti la facultate , cu taxa , si nu te mai duci din semestru’ 2 sa zicem , trebuie sa platesti taxa pentru tot anul ?
E bine cum ai gandit , la cum au reactionat altii asupra deciziei tale . E prima facultate la tine ? Cati ani ai ? Si daca imi poti raspunde la intrebarea de mai sus , esti tare . Cred ca intereseaza pe multi !
Nu cred ca mai trebuie platita taxa, nu ar fi logic deloc. Dar nu stiu nimic sigur.
Da, e prima facultate. Am 22. 🙂
Stii ca nimic nu e concret cand vine vorba de asta , si mai erau niste discutii odata cum ca ar fi ca un contract , desi nu scria nimic pe foile pe care le semnai . Oricum , e bine asa . Scrie in continuare , ca merge . 😀 . Esti Tare !
Eu zic ca te interesezi la iei si iti spun ei cum sta treaba, desi probabil ca nu or sa fie prea incantati sa piarda niste banuti!;)
Mie mi-a cazut moralul in primul an de facultate… Am trait in copilarie si adolescenta niste clipe groaznice din cza tatalui.Efectiv ai mei nu se intelegeau,o alta femeie,vechea poveste.Din pacate,desi Dumnezeu mi-a dat inteligenta si suflet cat cuprinde,m-am impiedicat pe drumul vietii.Dupa liceul f bun pe care l-am terminat,am parasit orasul natalcu insuficiente resurse interioare si am clacat. Eram f buna in domeniul ales,dar …nu-mi gaseam motivatia sa merg la facultate.Ciudat,dar pur si simplu nu ma regaseam,suferam pt tot ce traisem si nu puteam face un pas in viitor!Am pierdut facultatea si am intrat mai tare in depresie.Nimeni nu a stiut ce se intampla cu .mine,probabil erauprea preocupati cu vietile lor iar eu am suferit cat 10. Nu stiu dc am pierdut trenul vietii odata cu facultatea; uneori cred ca da…Acum am terminat o alta facultate,sunt casatorita,am un baietel extraordinar si un sot…despre care nu vreau sa vbesc pt ca este poate cea mai mare dezamagire a mea!Urmeaza un examen f greu ce va trasa viata mea : voi fi in sfarsit pe calea mea sau…voi ramane in starea de asteptare de acum. Poate e karma,poate e destin,poate ….totul va fi bine. Va multumesc ca ati citit o parte din viata mea si va doresc sa va gasiti drumul!
Multumesc pentru impartasirea povestii…Succes pe mai departe! O viata fericita!:)
Ma aflu exact in aceeasi pozitie ca si tine, singurele exceptii fiind: am renuntat doar dupa o jumatate de an si era o facultate de stiinte economice. Unele persoane mi-au fost alaturi, altele mi-au adus reprosuri privindu-ma cu neincredere in urma deciziei luate (culmea, majoritatea fiind rude). Insa totul e ok – sunt genul de persoana care nu pune botul la ce zice lumea. Intotdeauna am fost o fire mai libertina care gandea mai presus de limitele morale impuse de societate. Omul in ziua de azi se ‘multumeste’ cu putinul pe care il are, cu realitatea din fata sa care este impusa de persoanele din jurul sau, el fiind usor influentat. „Nu vei ajunge la painea ta fara o facultate.” „Ce vrei sa faci tu nu-ti va fi de folos in viitor.” „Vei ajunge ca X daca nu faci asta…” si lista poate continua… Desi nici macar in momentul de fata nu stiu ce cariera mi s-ar potrivi, cu siguranta nu voi fi silit de careva sa fac ceva ce imi displace.
Momentan locuiesc singur intr-o garsoniera si singurul meu venit e YouTube-ul. Nu primesc niciun sprijin financiar, mama fiind plecata in strainatate in cautarea unui loc de munca mai bun. Mai am timp vreo 2 luni sa ma decid ce voi face in continuare (acesta fiind oarecum un ultimatum), desi chiar imi surade ideea de a face bani in domeniul „social media”.
Alin, multumesc mult pentru ca ti-ai luat timp sa-mi spui despre tine. Ajuta mult sa vezi ca nu esti singurul care alege sa o ia pe un drum mai putin umblat. Cel putin pe mine ma ajuta. Felicitari pentru decizie si pentru ceea ce faci! Mult succes cu toate!;)
Da Fra …aceeași situație, e la fel ca la tine. Mama este plecata in Italia și eu sunt in Alba, tot singur, sor-mea e căsătorită, e cu treaba ei, și eu stau cu bărbatu ei ceea ce e foarte groaznic.
Interesante ganduri si similare cu framantarile mele recente. Aceiasi presiune cadea si asupra mea in urma cu 3 ani. Eram la facultatea de Management, facultate de doi bani, si voiam sa renunt – tot in anul II eram. Am ales s-o continui, pentru ca platisem deja prea multi bani pe ea, dar din cauza facultatii respective am pierdut alte oportunitati.
Acum stau si ma gandesc ca diploma imi slujeste mai mult ca motiv de lauda, intrucat alte motive nu prea imi trec prin minte.
Este de apreciat curajul tau si determinarea ta. As fi curios acum, dupa cateva luni , cum merg schimbarile? Uneori avem tendinta sa ne innecam in urma alegerilor noastre (poate si din cauza parerilor celor din jur)
Acum e bine, aproape foarte bine. Innecarea a avut loc mai la inceput, probabil datorita schimbarii macazului. Iar incet, incet lucrurile merg mai departe!:)
Of…Citesc aceste randuri si ma regasesc complet…Doar ca eu,spre deosebire de tine,fac parte din categoria acelora care nu au avut acel curaj sa renunte la timp.Deja am ajuns in anul IV la o facultate care simt ca nu este pentru mine,desi eu am alta pasiune…cred ca oarecum din cauza lumii din jur nu am renuntat.”Tu poti,ctu esti buna,te descurci”,ca ma fac de ras daca renunt,etc.Si acum inainte de licenta cu o luna stau si ma gandesc ca mi-am irosit patru ani din viata ajungand sa fac ceva ce niciodata nu imi va face placere!Este trist pentru mine.
Cu totii facem greseli, fii sigura de asta, ne diferentiaza doar cum ne raportam la ele. Important e sa invatam din pasii gresiti pe care-i facem si sa nu-i mai repetam. Ce trebuie sa tii tu minte? Ca niciodata nu e prea tarziu sa-ti schimbi drumul! Chiar si atunci cand pare ca nu mai are niciun rost sau ca ti-ai irosit timpul, nu e tarziu. Curaj, toata viata iti sta in fata! Si e vorba exact de viata aia pe care ti-o doresti si care te implineste! Mult succes si mersi pentru ganduri! 🙂
M-am inscri si eu la o facultate si dupa anul 1 renunt..pur si simplu anul acesta am fost mai mult in depresie..am incercat sa ma mint pe mine ca o sa reusesc ..mergeam doar ca sa nu ii dezamagesc pe ceilalti am vrut sa renunt dupa primul semestru dar nu ,am fost sfatuita sa nu renunt….chiar ma minteam singura ca imi place facultatea cand defapt dimineata nu mai imi venea sa ma trezesc ca sa ma duc..dar mai importanta este fericirea mea..o sa ma inscriu la alta facultate…simt ca i-am dezamagit pe ceilalti dar nu renunt la scoala..
Da-i inainte, dar pe drumul pe care il vrei tu! 🙂
Da ! 🙂 multumesc
Salutare! Am dat peste blogul ăsta din întâmplare, da’ sunt mulțumit c-am făcut-o. Am terminat primul an de facultate și mă simt mai mort pe dinăuntru ca niciodată. Totul a trecut așa pe lângă mine de parcă am fost pe pilot automat. Cu excepția unor prieteni pe care mi i-am făcut, nu mă simt deloc satisfăcut sau evoluat. Încep să realizez că pe măsură ce avansez în școală, gândesc din ce în ce mai puțin creativ. Nu știu însă dacă am puterea să încep un drum nou. Arunc câteodată niște idei în discuțiile cu prietenii, familia, idei pe care chiar le-am luat în considerare, dar tot ce fac e să le stârnesc râsul. Nu știu, cred că școala limitează foarte mult. Cum am mai spus, mă simt anesteziat și nu am certitudinea că o să-mi revin să fac ceva din pasiune adevărată. Oricum am vrut doar să-mi împărtășesc și eu părerea. Sunt prea mulți tineri confuzi în ziua de azi.
Salut si mersi pentru parere! 🙂
Suntem multi tineri confuzi in ziua de azi, asa-i, iar eu am fost si sunt unul dintre ei. Dar nu regret nicio secunda ca am indraznit sa ma opresc din a ma tari pe un drum care, pentru mine, nu ducea nicaieri. Iar daca te simti anesteziat, fa ceva sa iti revii. Indrazneste sa traiesti asa cum vrei si, sunt convins, o sa reusesti sa faci ceva din pasiune. Doar ca trebuie sa ne ridicam si sa schimbam macazul, sa indraznim sa riscam si sa cautam. Eu inca sper…:)
Succes in toate si sper sa reusesti,
Bogdan
La fel cum tu te-ai aflat intr-o astfel de situatie, ma aflu si eu acum. Tocmai ce am terminat anul 2, mai am 3 restante de dat, din care trebuie sa iau 2 pentru a trece in anul 3. Inca de mic am fost cel mai bun din clasa si ai mei au avut tot timpul asteptari mari de la mine. In liceu insa s-a produs ruptura pentru mine. Am continuat sa am note mari, eram foarte pasionat de informatica (inca sunt) insa am inceput sa am probleme din cauza matematicii. Proful era genul care dadea note mici doar pentru a-i veni elevii la meditatii si care nu te invata nimic nici macar acolo, genul de profesor pe care toti il uram si care arata de ce sistemul nostru educational este unde este acum. in momentul in care am luat o nota extrem de mica, ai mei deja au reactionat si mi-au zis ca ar fi bine sa merg la meditatii. Le-am zis parintilor ca proful da note mari celor care merg la meditatii la el si chiar si asa, parintii mei au decis ca ar fi bine sa merg la meditatii la el.(nu vreau sa dau vina pe ei, e si vina mea pentru ca puteam sa ma transfer la o alta clasa unde era un profesor mult mai bun, insa si eu eram mic si poate ca aveam nevoie de indrumarea unui parinte cu experienta ca sa fac pasul asta. Acum regret nespus ca nu am luat decizia asta).Au urmat 4 ani de liceu cu performante la fel de bune ca in anii precedenti, insa BAC-ul se apropia si stiam in sinea mea ca proful nu ne-a invatat mai nimic si ca sunt sanse sa-l pic la mate. Ai mei din nou ma bagasera in alte pregatiri pentru o alta optiune dupa terminarea liceului, optiune pe care au avut grija ei sa mi-o insufle inca de prin clasa a 6-a. Pana la urma am renuntat la aceasta optiune pentru ca se imputinasera locurile extrem de mult si deja simteam obseala cu pregatiri in fiecare zi dupa scoala. A venit si BAC-ul. cu putin noroc am luat la mate aproape de limita in vreme ce la celalalte 2 materii am luat note foarte mari. A venit si admiterea. Prima mea optiune initial era informatica la Universitate, dar acolo nu am reusit sa intru din cauza matematicii(admiterea era la mate si info). Imediat dupa BAC, am primit informatii si despre Politehnica, ca ar fi mai bine acolo, ca e paradisul programatorilor asa ca pana la uma cred ca am fost convins ca asta ar trebui sa fie prima mea optiune. Asa ca am dat la Politehnica. Admiterea la mate era usoara, chiar si la nivelul prost la care am facut matematica, am luat o nota mare, insa aici a fost randul fizicii sa ma traga in jos, pentru ca eu nu ma pregatisem pentru fizica, varianta Politehnica ajungand la mine asa cum am spus, dupa BAC. Din nou m-am lasat influentat de altii si am gresit. Am intrat la Automatica desi nu facusem vreo cercetare despre cum se mananca facultatea asta. Primul an, in afara de programare la celalalte cursuri mi se parea chineza de multe ori(lipsurile matematicii se vedea mai mult ca niciodata). Pana la urma am trecut bine anul, datorita si unor profesori mai indulgenti la unele materii si a copiatului la altele. Ajuns in anul 2, deja lucrurile se complicau, lucruri pe care trebuia sa le stiu nu puteam sa le aplic pentru ca nu le stiam.(in general trebuie sa intelegeti ca in matematica, totul se leaga. Ca sa stii sa inmultesti doua numere mai mari, trebuie sa stii tabla inmultirii, altfel nu vei reusi). In anul 2, tot „norocul meu s-a dus, profesori mult mai dificili decat in primul an, asa ca am ajuns la un numar respectabil de restante. A urmat semestrul 2 unde am redresat putin situatia insa nu de ajuns pentru a trece in anul 3, mai aveam nevoie de vreo cateva puncte credit. Acum, in sesiunea de restante, cu niste examene prost puse (in aceleasi zile cate 2) la unele materii mai „accesibile” am reusit sa nu iau inca vreun punct necesar pentru trecerea in anul 3. Cum am zis la inceput, mai am totusi niste sanse. Partea nasoala e totusi ca nu consider ca am invatat in facultate decat foarte putin si la partea care ma pasioneaza atat de mult, programarea. Acum ma tem de ce urmeaza, nu as putea sa le dau niciodata o veste ca repetarea anului alor mei, in primul rand ei nu stiu ca am atatea restante. Ei sunt genul de persoane care considera importanta parerea cunostinteleor de familie, desi majoritatea nu au vreun copil cu vreo mare realizare, majoritatea in cel mai bun caz cu o facultate facuta in oraselul uitat de lume in care am facut si eu liceul si care lucreaza pana la urma ca vanzatori(nu vreau sa jignesc pe nimeni. Consider fiecare slujba decenta una de care sa nu-ti fie rusine. Tot timpul am avut grija sa respect toate persoanele, indiferent de situatia materiala pe care o aveau). In primul rand nu stiu daca as putea sa renunt dupa doi ani la facultatea asta, nu cred ca am puterea ta, tot ce pot e ca in timpul anului urmator sa ma duc la meditatii la un profesor capabil pentru a ma pune la punct cu tot ceea ce trebuia sa stiu din liceu, dupa care sa trec vara prin cursurile care imi pareau asa de grele la inceput fara minimul de cunostinte necesar pentru intelegerea lor. Stiu ca pare un act de lasitate insa cam asta as avea de gand sa fac. M-ar tenta si inscrierea in acelasi timp la o noua facultate, la o alta pasiunea de a mea, ceva care sa nu cuprinda matematica pe care o urasc atat de mult acum. Cred ca asa as putea sa-mi folosesc in sfarsit capacitatea de a invata cum trebuie, pentru ca trebuie sa ma credeti ca sunt genul care invata foarte usor si care retine pentru mult timp. Gasirea unui job si urmarea unor cursuri recunoscute de programare sunt si ele pe lista. Chiar nu stiu ce sa fac in aceste momente…Sper ca alegerea mea sa fie una buna de data. Scuze pentru aceasta postare lunga insa simteam nevoia sa spun cuiva toate astea, poate pe aici sunt persoane si mai mici care inca isi pot indrepta mai usor greselile,pana nu ai terminat liceul, orice e posibil, fara prea mari consecinte. E bine sa pui piciorul in prag, sa nu va lasati influentati de altii, eu de prea multe ori am fost baiatul caruia ii era rusine sa-ti spuna sa te dai la o parte cand il calci pe picior si acum regret nespus.
Multumesc pentru ganduri, domnu’ Politehnist! (pot sa-ti zic asa, desi se vede ca si tu te-ai ratacit pe acolo ca mine?;)) Nu e niciodata prea tarziu pentru o schimbare, sa stii. Eu cand am renuntat m-am vazut blocat, ca nu stiam incotro sa o apuc. Nu aveam ce sa pun in loc, un alt domeniu spre care sa ma indrept cu toata inima. Iar pentru ca nu voiam sa o dau in bara din nou, am zis pas oricarei alte facultati si acum stau pe tusa. Imi pare rau? Nu, deloc! Caci stiu ca o sa vina ziua in care ceea ce e pentru mine isi va face loc in viata mea, dar pana atunci trebuie sa am grija sa fac loc in ea. Da, e bine sa nu te lasi influentat, e cel mai bine. prea multi oameni, condusi de ganduri bune, contribuie la nefericirea altora, prin sfaturile si presiunile pe care le exercita. Mult succes pe mai departe iti doresc si sper sa iti gasesti drumul! 😉
Am terminat Politehnica -5 ani . Am invatat o multime de chestii din care am aplicat 0. Cu exceptia diplomei. Am diploma, si cu asta am inchis multe guri. Am invatat ca toate apar insa cand esti pregatit. Inlocuiesti o situatie proasta cand gasesti altceva mai bun de facut, altceva care iti capteaza energia si atentia si somnul si tot. Atunci gasesti curajul sa stai drept in fata oricui , gasesti curajul sa alegi tu.
Pana atunci….tragi in directia in care e atentia ta….catre obiectivul altcuiva.
Maturizarea e o treaba artizanala, serioasa dar fara o reteta universala.
Mult succes, observa-ti fiecare pas si bucura-te de fiecare descoperire buna saau proasta. Asa arata viata!
Si trece….repede!!!
După primul an de facultate am renunțat și eu. După ce m-am văzut cu diploma de bacalaureat în mână, nu am știut ce să fac cu viața mea. (cred că e o problemă cu care generația noastră se confruntă) Am terminat un profil real și mereu am vrut să fac parte din domeniul medical. Am încercat la UMF în Cluj, unde nu am intrat, iar pe lângă asta, am dat și la Litere (că doar aveam nevoie de o facultate de „rezervă”), tot în Cluj. Cum nu am reușit să intru unde am vrut de la bun început, am zis că merg la Litere, că ce se poate întâmpla?! Am fost mândră de mine că am reușit să intru la Litere la engleză-coreeană și mereu m-am consolat cu gândul că am fost suficient de isteață să trec un examen de admitere. Tot anul am dat dintr-o depresie în alta, iar oamenii îmi spuneau că mă descurc foarte bine unde sunt. Ce nu înțelegea lumea e că îmi era silă să mai intru pe ușa facultății și să particip la niște cursuri despre care eram ferm convinsă că nu mă vor ajuta. S-a sfârșit sesiunea de vară din anul 1 și m-am decis să încerc iar la UMF, unde nu am intrat, din nou! Am fost la câteva sutimi de a fi pe lista de admiși. Oricum, e mare lucru să pic cu 8.05, în condițiile în care nu am luat nici măcar o oră de meditații+ stresul examenelor de la Litere. După ce mi-am gândit viața cu nopți nedormite, am decis că cel mai bine pentru mine ar fi să renunț la Litere, pentru că, așa cum ai zis tu, îmi pierd ani din viață în care aș putea face altceva. Mi-am mai pus nenumărate întrebări: Dacă nu am reușit să trec de anumite examene din prima, cum am să reușesc să trec de examenul de licență care presupune să cunoști toate materiile din anii 1, 2 și 3? De când m-am decis să renunț, am progresat fantastic la limba coreeană, deoarece sunt genul de persoană care progresează într-un anumit domeniu când nu sunt obligată și presată de timp. În orice caz, am câștigat experiență și am învățat cu să-mi folosesc timpul în favoarea mea, chiar dacă nu am citit nimic de plăcere un an, UN AN! Până să intru la Litere, citeam cel puțin 2 cărți pe săptămână. ( Țin să menționez că vara este timpul în care studentul de la Litere mai poate citi ȘI de plăcere)
Am doar 20 de ani, de abia am început să descopăr lumea și sunt fericită că fac parte din categoria oamenilor care nu fac o facultate doar pentru că e la modă.
Anelis,
Multumesc pentru impartasirea celor cateva ganduri. Felicitari pentru ca ai reusit sa iei decizia pe care o consideri corecta! Ce sa iti spun…mult succes la UMF data viitoare? 😛
Ai mei părinţi mă presează întruna să dau la ASE București deoarece există posibilitatea să nu iau la UMF București..😑Mă bucur că cel puţin eu am încredere în mine, in forţele mele și sunt hotărâtă ce să fac pe viitor. Nici nu știu dacă să mă gândesc sau nu la eșec, dar un lucru e cert pentru mine: Dacă vreau un lucru îl obţin indiferent dacă ceilalţi sunt sau nu lângă mine.
Sper să pot reuși și o să dau tot ce e mai bun din mine în acest ultim an de pregatire pe care il mai am la dispoziţie.😒
Dar de ce as merge la ASE ?? Adica m-aș descurca si cu matematica si cu restul dar… de ce as face ceva ce nu mi-ar placea? Nu vreau sa fie un chin cand o sa zic „Ma duc la facultate”…
Author
Felicitari pentru modul matur de gandire, iesit din tipare! Sper ca ai luat si ca totul e bine. Iar daca nu, sper ca nu ai cedat presiunilor de a intra in ceva ce nu te-ar satisface. Mult, mult succes! 🙂
Pingback: Sunt scriitor. Tu cine ești? | Pășind prin viață
Buna Bogdan, ti-am citit cartile nu numai din perspectiva celui care sta confortabil in fotoliu ci si ca byker cu ceva sute de km la activ si iti doresc cat mai multe calatorii splendide si interesante. Scrii frumos !
Despre facultate, ce-ar fi daca facultatea ar reprezenta o curgere naturala catre cunoastere si descoperirea propriei identitati creative, cu profesori interesati de a ghida studentul in propria lui cautare. Ca fost student asa mi-ar fi placut sa fie. Ca părinte asa as dori sa se respecte personalitatea fiecarui mic univers care este fiinta umana.
Am trecut prin facultate si in afara de cursuri plictisitoare …mi-a adus oameni frumosi si o diploma care conteaza mai mult cand…nu e! Cautarile de mai tarziu au aratat ca ceea ce suntem in interior iese intotdeauna la suprafata, iar „antrenamentele” de rezilienta conteaza mult. Cam la fel cu biciclitul….munca depusa si scrasnitul din dinti cand urc un deal se merita odata ce am ajus sus si pornesc la valeeeeee! Asa ca, continui sa urc dealuri, chiar si la pas, pe jos uneori, ca sa ma bucur de ceea ce-mi daruieste apoi, corpul meu supus efortului.
In incheiere, tot ce am trait, a avut un scop. Nimic nu a fost pus gresit in calea mea. Greu, usor, as merge pe acelasi drum inca o data ca tanar in actiune daaar, ca parinte….dupa ce i-am mangaiat fiecare lacrima puiului, i-am alinat fiecare boala si l-am condus atenta prin fiecare poiana sau padure a vietisoarei lui ….chiar daca acum are aproape 2m…e minunea mea si …..mai departe invat….nu stiu…invat sa ma retrag din viata lui…si totusi durerile lui, incercarile lui, esecurile si reusitele ma dor si ma bucura mai tare decat orice emotie traita personal, de parca as tine o lupa in dreptul inimii…..
Author
Buna, Rodica si multumesc pentru mesaj! Ai dreptate cu facultatile (si scolile, as adauga eu), ar fi super fain sa existe o schimbare de perspectiva in modul in care functioneaza lucrurile. Si da, conteaza diploma cand nu o ai, m-am lovit de asta. Dar se poate si putin altfel, chiar se poate. Iar eu sunt convins ca, in dreptul meu, ce e mai bun abia urmeaza. Felicitari pentru sustinerea pe care o oferi copilului, conteaza enorm! 🙂
Bună! Am citit blogul tău și am rămas profund impresionata.Eu am ajuns într-o situație ciudata pentru mine. Sunt în clasa a 11 a și pana în acest moment voiam sa merg la farmacie (UMF Cluj), încă de când m-am înscris la liceu. Dar, am început sa iau meditații la chimie pentru a mă pregăti și totul a luat o întorsătură. Îmi este extrem de frica de admitere, de ceea ce voi face după facultate( adică de faptul ca nu mă voi descurca) și de faptul ca as putea ajunge sa renunț și sa îi dezamăgesc pe părinții mei, care țin foarte mult sa învăț bine și sa urmez o facultate buna, ca oricare alți părinți. Sincer, nu îmi displace chimia, dar e a naibii de grea și simt ca nu voi descurca. Am început sa mă informez de alte facultăți, sa îmi caut un plan B și am găsit tehnica dentara sau la politehnica. Ideea e ca nu știu ce sa fac, pe care drum sa o apuc. As putea merge pe farmacie și dacă nu îmi place sa renunț și sa mă înscriu la alta facultate….sau sa merg de la început pe altceva. Nu știu ce mi-ar place sa fac și asta e cea mai mare problema care le trage pe toate după ea.
Author
Buna si tie! Multumesc pentru mesaj si poveste…Cat ca si raspuns, pot sa fiu putin sincer? Eu as zice sa mergi pe medicina, sa nu ai plan B, ci sa te dedici 100% pentru ceea ce vrei sa faci. E normal sa te sperie dificultatea, dar nu e nimic peste care sa nu poti sa treci. Incearca sa te focusezi pe ceea ce iti place, daca vrei medicina, mergi cu medicina. Daca, insa, simti si te gandesti ca nu iti place viata pe care ar urma sa ti-o construiesti, reorienteaza-te. Insa, ce pot sa iti spun din proprie experienta: incearca sa tii cont intai de tine si apoi de ceilalti. Si nici la bani nu te uita foarte mult, daca nu iti place, o sa fie un cosmar. Mult succes!
Mulțumesc din suflet pentru sfat!
Author
Pentru putin…pentru prea putin. Din pacate, e complicata situatia si e greu de trasat o reteta…Dar iti tin pumnii! 🙂
Bogdan….ma bucur foarte mult ca am dat de articolul tau….sunt in primul an la SNSPA….Comunicare si relatii publice specializarea publicitate.Am avut o perioada de autoiluzionare la inceputul facultatii….efectiv am avut 100% prezenta si nu am invatat nimic concret pentru ca profesorii NU PREDAU CUM TREBUIE.La final acum in sesiune ni se dau cursurile…de cate 100 de pagini si carti pe care trebuie sa citim.Am dat aici pentru ca ma pricep si sunt pasionat de grafica…photoshop,adobe lightroom,corel si asa mai departe.Am dat pentru ca am crezut ca lucrurile astea le voi face….sa fac artwork-uri….postere…etc.De cand eram in liceu eram un anti-sistem….o mare gresala pe care oamenii ca noi o fac.Imi pun foarte multe intrebari care mai rau imi fac si care nu duc nicaieri doar la o adancimea starii de frustrare si depresie, de exemplu:De ce trebiuie sa faci o facultate ca sa fii cineva.Nu mai vreau sa ma lungesc…inca sunt 50-50 sa ma las sau nu…o sa vad ce fac in sesiunea asta.aaaa recomand sa asculti Underman :D.Bafta
Author
Radu, mersi de mesaj si de poveste! Sper sa te descurci cum e mai bine si sa faci asa cum iti place si cum stii ca iti aduce satisfactie! 😉 Mult succes si iti tin pumnii, Bogdan!
Bună Bogdan! Am dat de articolul tău întâmplător și mă bucur că l-am citit…totuși articolul e scris mai demult și voiam să știu dacă încă îți mai menții părerea enunțată anterior și anume aceea de a renunța la o facultate pe care nu o mai suporți, chiar dacă mai ai un pic și o termini?
Eu sunt la Drept în anul treilea, am făcut și practică și mi-am dat seama ca nu vreau să am de-a face în viața mea cu sistemul juridic. Tu acum că ai renunțat la facultate cu ce te ocupi? Ești împlinit asa cum ai visat? Oare visurile noastre nu se frang când dam de realitate? Ce înseamnă sa trăiești cum îți place? Sa vinzi la piață pe 800 de lei pe luna zarzavaturi? Sau poți trai cum îți place fără bani?:) Îmi cer scuze dacă am spus ceva care rănește sau nu e pe placul cuiva, dar acestea chiar sunt cu adevărat nelămuriri pentru mine, mai ales că sunt tânără ca și voi!:)
Author
Buna, Sorina!
E destul de sensibila partea cu renuntatul in general, dar si cu facultatea, in particular. Deci trebuie grija mare. Acum, in cazul meu lucrurile erau simple: nu imi placea deloc domeniul si nu voiam sa mai stau inca 2 ani sa termin doar de dragul de a termina. in cazul tau, fiind deja anul 3, parca ar mai merge un pic de chin, nu? Zic si eu.
Eu..nu, nu sunt implinit cum am visat. Nu inca. Poate pentru ca, pana la urma, implinirea e o calatorie de o viata, nu de moment. AM detaliat putin ce a urmat dupa pentru mine in articolul de aici:http://bogdanmatei.ro/ce-a-urmat-dupa-renuntarea-la-facultate/, e scris mai recent si are si ceva idei care te-ar putea ajuta.
Ce pot sa iti spun tie e ca, de cele mai multe ori, nu merita sa stai intr-o situatie prosta doar de frica schimbarii sau de ce vor spune ceilalti. In acelasi timp, nici sa iti tai singura creanga de sub picioare nu merita, nu? De asta trebuie curaj si atentie mare – nu o sa fie deloc usor, ba din contra. Din experienta iti spun, am stat pe 800 de lei luni bune, dar ulterior s-au mai schimbat treburile. Se poate, important e sa fii dispusa sa muncesti si nu renunti la ceea ce iti doresti.
Mult spor in toate si sper sa fie bine si la tine,
Bogdan!
Mulțumesc pentru răspuns. Am citit link-ul postat.. Se spune ca atunci când ceri un sfat cauți de fapt un complice.:) Caut doar sensul, indiferent de lucrurile pe care le fac…sensul pierdut. Iubesc literatura și aş citi enorm, dar asta nu prea te ajuta așa mult astăzi. Când spun asta nu ma refer neapărat la faptul că nu ai putea accede într-o funcție „înaltă”, ci pur și simplu ca si acolo trebuie să fii un robot care să-şi facă treaba mecanic și sa nu gândească prea mult, dacă se poate deloc:) Cred că atunci când conștientizezi (faptul că ești o rotită într-un sistem) doare mai tare. Mulțumesc și spor și ție în toate. Doamne ajută!
Author
Sigur sunt si multe joburi creative, unde sa iti poti da frau liber personalitatii. Din pacate, nu e atat de usor, sistemul vrea sa facem parte din el. Si da, ajungem mai mult roboti, decat oameni. Mult succes si sper sa iei decizia potrivita pentru tine! 🙂
Buna, foarte tare ce ai impartasit aici , m-ai inspirat si mi-am luat o doza de curaj . Eu sunt in anul 2 la medicina generala si desi practic am trecut de cei mai grei ani si cica acum ar urma cireasa de pe tort am luat decizia sa renunt . Am ales facultatea asta pentru ca la vremea cand a trebuit sa o fac aveam un iubit care urma aceasta facultate si eu am vazut-o ca pe o singura optiune . Mi-am trait fiecare zi fara pic de entuziasm in timp ce colegii mei ma torturau psihic prin pasiunea si dorina si exhuberanta cu care imbratisau fiecare chestie pe care o invatau , repeteu mereu ca ei o sa salveze vieti , vorbeau despre sacrificiu cu un entuziasm iesit din comun , care pe mine ma afunda zilnic, astfel desi am inceput facultatea cu dreptul , luam multe note de 9 si 10 , acum am ajuns mediocra si mi-e greata efectiv de ce invat . De asemenea, maniera de invatare , toceala unor munti de carti nu mi se potriveste , in timpul liceului am fost atrasa doar de obiectele la care invatam cu pixul in mana . Sunt foarte criticata de pe toate partile , aud vesnic intrebarea ” da ce altceva sa faci maica ? ” , asta ma intreb si eu cu disperare uneori , cu lacrimi in ochi …. totusi ma gandesc , in fiecare din noi Dumnezeu a pus anumiti talanti pe care trebuie sa-i valorificam , nu ne cere nimeni sa valorificam altceva , nu suntem rame sa ne taraim , aleg sa calc cu demnitate macar daca sa zicem , nu pot zbura ca un fluture . Am vazut ca articolul este publicat cu cativa ani in urma ….sunt curioasa , cum ti-ai tesut noul drum ?
Author
Hey!!!
Imi pare rau de situatie, dar se intampla. Din experienta iti zic, nu merita sa te chinui. Iar cand vine vorba de medicina, cu atat mai mult…Nu e niciodata tarziu sa alegi altceva, sa stii. Mult succes in toate, sigur o sa te descuri si o sa fie super! P.S: Ignora, pe cat posibil, ce iti spun altii, nu sunt in locul tau! 🙂
Buna Bogdan,
Fiica mea e in aceeasi situatie de a nu suporta facultatea pe care a ales-o. Inf. economica – ASE – locuri buget anul I, dupa un liceu mate-info bilingv. S-a hotarat sa renunte si vrea sa mearga la Istorie, pentru ca asta-i place de mica, absorbea ca un burete orice documentar, citeste foarte mult si adora sa aiba o opinie .
Noi suntem de acord cu ea si o sustinem 100% . Eu am simtit cea mai mare durere sufleteasca atunci cand plangand, mi-a spus ca nu mai suporta sa mearga la cursuri.
Sper sa fie o alegere care sa o implineasca sufleteste . Doamne-ajuta!
Author
Elena,
Felicitari pentru ca o sustineti, conteaza enorm pentru ea, sunt convins ca stii asta! Daca asta ii place si isi doreste, o sa vezi ca o sa fie alta persoana dupa schimbare! 🙂 Va tin pumnii!!
Multumesc mult! Deja e mult mai fericita, de parca ar scapa dintr-o inchisoare!
Extremele se atrag :))
Sunt anul II la un master in cadrul Facultatii de Geografie. Mi-am dorit aici, cateodata imi place ce fac, dar nu am nicio perspectiva, m-am chinuit sa iau unele examene, nu suport colectivul si cand merg acolo am acelasi sentiment care il incearca pe un copil care este obligat sa mearga undeva unde nu vrea. Totul a fost bine la inceputul anului apoi s-a rupt firul. M-am gandit sa renunt…nu am cu cine sa vorbesc, parintii s-ar supara, prietena mea imi spune ca mai e un an si ca am depus atata efort sa intru la masterul asta…si daca renunt ce fac, unde ma duc?
Author
Dar daca nu renunti, unde ajungi?
Author
Te duci undeva unde iti e mai bine. De unde mentalitatea ca, daca renunti la ceva, trebuie imediat sa umpli „golul” lasat?
Buna, Bogdan! Ma bucur foarte mult ca am dat peste articolul tau, pentru ca si eu ma aflu in aceeasi situatie. Stiu ca este scris acum ceva timp, dar am decis sa-mi impart si eu experienta. Sunt anul I la Informatica Economica, Iasi, probabil ceva extraordinar pentru unii ce identifica specializarea cu Informatica pura (ceea ce nu e deloc asa). Am ajus aici din dorinta de a-mi face familia mandra, de a avea un job bine platit , idiferent de greutatea acestor ani, asa gandeam acum 1 an : ”nu trebui sa faci ce iti place, o sa castigi mult prea mult ca sa iti pese”..o perceptie destul de eronata. A fost ok la inceput, pana cand nu imi mai gaseam locul, simteam ca ceea ce fac nu imi starneste motivatia de a invata si de a-mi da interesul. Toata zilele treceau aberant de greu, pe principiul ”mai ai putin si vine weekend-ul”, cam asa ma incurajam. Starea s-a accentuat si petreceam zile intregi gandindu-ma daca ceea ce fac e corect, iar pana la urma am ajuns la concluzia ca banii nu mi-ar putea da cei 3 ani pierduti, nu o sa pot folosi banii sa ma intorc in trecut si sa sterg noptile albe si zilele depresive. Mi-am gasit curajul sa renunt, pentru ca efectiv simteam cum ma pierd, desigur am avut parte de parereri asemanatoare si total opuse. Sper ca toti sa gasim curajul de a spune ”nu”, unui lucru care, in loc sa ne fac sa inflorim, ne distruge.
Author
Bianca,
Felicitari multe pentru curaj si atitudine! Mult succes in a-ti construi viata pe care ti-o doresti si care iti aduce fericire!
Sa ne tii la curent, te rog! Spor!
Salut ! Ma poti ajuta cu un sfat ?
In vara parintii m-au inscris la facultatea de Ingineria Lemnului din Brasov. Eu nu prea am tangenta cu acest domeniu si pana in prezent eu am stat la camin si tot imi cautam de munca… pentru ca acel profil nu imi placea si nu mai vroiam sa aud de el.
Problema este ca eu nici acum nu mi-am gasit de munca si parintii m-au intrebat ce am facut la examene, momentan am 5 la care nu m-am prezentat. Nu mai zic de la laboratoare si seminare, acolo sunt absente garla..
Si am ajuns la ce vroiam sa te intreb. Ce sa le spun parintilor ca nu am fost jumate de an la facultate si ei m-au tinut pe banii lor ?
Cei drept la inceputul anului i-am spus si eu tatalui meu ca as vrea sa renunt dar mi-a spus ca e o meserie foarte interesanta si e pacat sa nu fac acea facultate..
Bine ce ii drept tata are o fabrica de mobila si cred ca vrea sa preiau eu controlul pentru ca el are o varsta de acum.
~Multumesc anticipat pentru raspuns 🙂
Author
Hey!
Singura problema pe care o vad eu aici e ca intregul semestru nu ai fost foarte implicata, dar e de inteles. Eu zic sa fii sincera cu ei, sa le explici de ce nu te-ai dus etc. Desi se vor supara, poate vor intelege. Si, daca nu, or sa inteleaga mai tarziu. Important ar fi sa iti gasesti de lucru urgent (nu poti lucra direct la fabrica?) ca sa dovedesti ca esti pregatita pentru viata si ca nu din lene ai chiulit.
Sper sa descifrezi problemele, oricum ar fi – cert e ca nu are niciun rost sa iti arzi viata in facultate daca tu nu iti doresti asta. O sa fie si mai rau!
Salut! Am citit cu mare interes articolul iar mai apoi comentariile si am ramas surprinsa sa vad cati tineri se afla in situatia mea. Sunt anul 1 la Universitatea Tehnica din Iasi, in domeniul măsurătorilor si a cadastrului si pe zi ce trece sunt tot mai hotarata sa renunt. La inceput mi s-a parut ceva interesant si sincer nu am stat sa ma gandesc foarte mult cand am ales facultatea, fiind oarecum influentata si de unii prieteni care terminasera deja. A trecut un semestru si mi-am dat seama ca nu am invatat absolut nimic, nu ma pasioneaza si daca as ramane aici, probabil voi ajunge un adult frustrat care isi uraste job ul si prefera sa mearga pe camp cu sapa in mana decat la serviciu.
Si ca sa inchei cu un mesaj pentru cei care se regasesc in situatia descrisa de tine: nu mai stati pe ganduri! Indiferent de ce ar spune ceilalti, in final nu ei vor trai cu frustrarile si cu regretele ci voi. Banii nu aduc fericirea asa ca e mai bine sa faci ceea ce iti place astfel incat atunci cand pui seara capul pe perna, sa o faci fara regrete si cu inima impacata! Renuntati daca asta simtiti, probabil o s-o fac si eu in curand 🙂
Author
Buna, Amelie! Multumesc pentru poveste, conteaza mult sa vad ca exista persoane care isi asuma schimabrea macazului, felicitari! Mult succes cu ceea ce iti doresti, imi place determinarea ta! 🙂
Nu dorești să ne vedem? Îți cer o părere ☺
Author
crezi ca ne sincronizam? oras, zi, etc? daca da, cu drag.
Hei, mă aflu într-un moment al vieții în care nu m-am gândit niciodată că voi ajunge iar articoul tău a fost ca o terapie pentru mintea mea.
Am renunțat de curând la ASE după primul semestru. Aveam două restanțe, am avut noroc de niște profesori superbi, foarte bine pregătiți și cu multă bună voința însă mi-am dar seama că am făcut o greșeală fundamentală când mi-am ales această facultate. Pasiunea mea a fost dintotdeauna psihologia, am dat examen la Universitate, nu am intrat și am decis să rămân la ASE unde îmi depusesem dosarul, gândindu-mă la bani și la faptul că mulți susțin că îți poți găsi ușor de lucru cu o licență in acest domeniu. După patru luni petrecute aici am ajuns la concluzia că oamenii au tendința să își complice viața inutil prin alegerile pe care le fac și prin influențele pe care le acceptă din dorința de a nu dezamăgi, de a nu supăra și uite așa ajung să trăiască o viață care nu îi reprezintă. Mă simțeam groaznic din punct de vedere psihic din cauza materiilor către care nu aveam niciun strop de înclinație și nu simțeam că aș putea face ceva cu această facultate. Mi-am luat inima în dinți și am renunțat. Au fost discuții piperate din partea rudelor, au încercat să mă facă să mă simt vinovată pentru decizia mea de a renunța, au încercat să mă convingă că nu o să fac nimic cu psihologia, că nu o să reușesc să o duc la capăt și că am făcut greșeala vieții renunțând la ASE. Am decis să le ascult sfaturile din respesct însă nu mă mai las influențată de părerile lor, de ceea ce cred ei că este bine pentru mine dar de fapt nu este. Eu știu cel mai bine ce pot și în ce domeniu aș putea răzbi. Acum îmi rescriu bazele pe care vreau să se construiască prezentul și viitorul meu, mă pregătesc iar pentru psihologie în ciuda faptului că am foarte puțini susținători și îmi este aruncat cu noroi in față. O viață frumoasă înseamnă să faci ceea ce îți place, să ai încredere in tine și în puterea ta de a-ți crea viața pe care ți-o dorești.
Author
Buna, Anne!
Multumesc mult de mesajul tau si ma bucur daca povestea mea (asa imperfecta cum e ea), te-a ajutat, oricat de putin. Apreciez mult curajul tau si hotararea de a schimba facultatea, stiu cat e de greu sa lupti cu toata lumea, felicitari!!! Sunt convins ca o sa reusesti si ca o sa faci ceva tare frumos din viitor!
Mult succes!
Astept sa ne mai auzim,
Bogdan!
Salut! Atat de tare ma bucur ca am dat peste articolul asta… Sa stiti ca va stimez pe toti cei care aveti curajul de a renunta la ceva ce nu va place si de a o lua de la capat pe un alt drum.
Si eu am o mica, foarte mare dilema. Am ales facultatea prost: sunt la drept, anul 1. Dar simt ca nu ma pot acomoda, simt ca nu asta ar trebui sa fac, m-am saturat de tocit(eu terminand mate-info) si de asta mai bine ma duci la ghilotina decat la seminarii. A devenit un stress si simt ca imi mananca zilele. Am fost o eleva model si acum simt ca ma tarasc prin facultate.
Deep down eu stiu ca vreau sa renunt. Ai mei zic sa termin anul asta si sa vad la vara ce voi face. Dar eu cred ca as ceda psihic sa mai trec prin examenele orale. Ce rost ar mai avea sa le dau daca eu as vreau altceva?!
Dar cea mai mare problema e ca nu am destul curaj sa renunt… Nu stiu, ma simt ca o dezamagire, sentimentul de vinovatie apasa greu pe umerii mei. Si sunt constienta ca imi fac asta cu mana mea, dar ma simt atat de prost cand ma gandesc ca ai mei ma tin in facultate iar mie chiar nu-mi vine sa ma apuc sa mai invat, atat de mult imi displace facultatea!
Author
Buna Ramona!
Stiu, e foarte dificila (si delicata) situatia in care te afli, dar nu e fara scapare. In primul rand, e important sa vezi daca motivele pentru care nu inveti sunt acelea ca nu iti plac materiile si ca nu te pricepi, sau altele (lipsa de chef, petrecut timpul cu alte activitati etc). Daca e prima varianta, asa cum spui, atunci stii ce ai de facut: apuca-te de invatat pentru facultatea pe care ti-o doresti, apropiata de talentele si aptitudinile tale, iar dreptul trece-l in planul secund, macar pentru linistea alor tai.
Apoi, dupa admitere si dupa ce intri unde iti doresti, le poti comunica decizia si schimbarea facuta. Sunt convins ca vor intelege si accepta cand vor vedea ca fata lor nu a pierdut timpul, ci s-a motivat sa invete pentru ceva mai apropiat de ce isi dorea ea. Te vor sustine…iar daca nu, te sustii singura! Deja o sa ai suficienta putere sa faci asta, dupa cat ai luptat in anul ce se va incheia, sunt convins!!
Eu iti doresc curaj si succes, desi e greu, nu e imposibil! Uita de vinovatie si de tot si canalizeaza starile mai putin placute catre motivare, nu ingropare in plans. O sa iti iasa!!!
Multumesc de comentariu, asteptam vesti!
Iti tin pumnii,
Bogdan!
Salut , sunt student in anul 1 la politehnica etc si as vrea sa renunț , deja a început facultatea , prima săptămana e le sfârșite iar eu nu ma simt aparținând acestui loc , vreau sa fac alceva cu viața mea , am vrut sa dau la regie dar vocile din jurul meu sau opus , acum simt o viața mizerabila , ma simt ca si cum as fi singur pe pământ si as vrea sa renunț cat mai de curând , părinți îmi zic sa stau măcar un semestru ca încă nu m-am obișnuit dar in sufletul este altceva , încercați sa nu faceți aceasi greșeala ca mine si sa va ascultați ce va spune inima si nu cei din jurul vostru , in curând am sa renunț pentru am uram visul .
Author
Salut, Alex! Imi pare rau pentru situatia ta, sper sa ii gasesti o cale cat mai buna de rezolvarea. Si eu as recomanda sa mai stai, inceputurile sunt grele, nu stii inca daca e din cauza neadaptarii sau a faptului ca nu iti e potrivit. Bine, nu zic ca nu ai dreptate, ci doar indemn la prudenta. Succes in toate!
Mulțumesc mult Bogdan, cred ca o sa stau un semestru sa văd dacă e din cauza neadaptării , dar sincer nu ma văd eu un inginer , chiar dacă am muncit ca sa ajung aici si eu si părinți, vreau totuși sa îți încerc sfatul iar apoi in timp o sa iau o decizie . Chiar dacă asta ar însemna ca anul asta sa îl pierd . Consider ca fericirea in viața este mai importantă decât banii, eu am ales aceasta facultate din cauza ca se câștiga bani mulți ca inginer , cred ca am făcut o greșeala mare, sa aleg banii in locul fericiri .
Author
Si eu am facut fix aceeasi greseala. M-am razgandit, desi nu a fost usor. E tare greu sa te intorci de pe un drum ce nu duce nicaieri. Baga tare spre ce iti doresti si mult, mult succes!
Buna, am inceput acum facultatea de Istorie, sectia Relatii Internationale si mi-am dat seama ca aici nu sunt cursurile care ma pregatesc pentru ceea ce imi doresc…am fost informat prost de pe site si acum regret nespus ca nu am dat la Drept. Vreau sa renunt, sa invat si sa intru unde imi doresc, dar imi e teama de ceea ce vor spune oamenii din jurul meu…nu vreau sa imi dezamagesc parintii si familia, chiar daca am intrat la buget fara meditatii pentru Bac. Simt ca un an de liniste m-ar ajuta foarte mult, dar, asa cum am spus, imi e teama…ma simt blocat si nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa creada nimeni ca nu am chef de invatat sau ca sunt lenes si ca vreau sa stau acasa pentru a face nimic…
Author
Atunci mergi acasa si arata-le ce poti sa faci. Iar la anul mergi unde iti place. E chin sa iti ratezi viata pentru altii, chiar cei dragi fiind.
Buna, ma bucur ca am dat de acest vlog .Sunt studenta in anul inati la constructii la geodezie. Inca din clasa a 12 a cand au inceput toti profesorii, toate rudele, parintii, prietenii sa ma intrebe la ce facultate vreau sa merg, nu stiam ce vreau sa urmez. A urmat o serie de idei, Asistenta sociala, Politie, geografie si multe altele. Mi se luase de ideea de a merge la facultate, am avut momente in care nu voiam sa merg ( am terminat liceul pedagogic, iar cu un simplu examen as fi putut sa devin invatatoare sau educatoare chiar si fara studii superioare, dar la momentul acela nu ma multumeam doar cu atat).A sosit momentul alegerii, bacul era luat cu nota mare, chiar, insa variante de facultate, nu erau Tot in ultimul an de liceu a inceput sa imi placa geografia si m am gandit sa merg la geografie. M am inscris la geografie, la geodezie si administrarea afacerilor. A urmat o alta decizie grea, chiar daca stiam ca vreau sa fac ceea ce imi place, parintii au intervenit deoarece considerau ca nu o sa am un viitor stralucit dupa ce voi termina Geografia, asa ca, la indemnul lor, am ales sa merg la Facultatea de geodezie desi materia de baza fiind matematica, pe care eu in liceu nu am facut-o. Restul colegilor au ajuns pe la geografie, unii psihologie, ce si au dorit. Am ajuns si in prima luna de facultate, o luna in care mai mult am stat sa bocesc prin camera de camin pentru ca sunt la facultatea aceasta, ca sunt departe de familie. Materia este grea, ma asteptam la asta, ma demoralizez atunci cand nu inteleg sau cand nu iau partialele, la sesiune n am ajuns inca, dar nu vreau sa imi imaginez. Nu sunt singura rasarita la aceasta facultate, mai am persoane care se afla in aceeasi situatie ca si mine, o facultate care la final o sa ne aduca un salariu frumos, insa nu imi place sa visez sau sa ma mint singura ca poate voi reusi. Desi multe persoane mi au spus ca o sa fie frumoasa viata de student, la camin, mie una nu mi se pare. Parintii mi au spus ca daca nu reusesc sau daca nu ma acomodez, sa ma intorc acasa ca nu e problema, insa nu vreau sa ii dezamagesc, sa devin o povara pentru ei sau sa le fie rusine cu mine.
Sincer, nu stiu ce sa fac, sa vad ce se intampla mai departe, daca reusesc sa inteleg materiile, sa mi placa aceasta facultate chiar daca pana atunci o sa ma termin psihic, sau sa renunt.
Acum am ajuns sa nu imi doresc sa mai merg la o alta facultate, chiar daca imi place, mi s a dus dorinta de a face ceea ce imi place, as putea lejer sa ma angajez ca educatoare si poate ajung sa imbatranesc frumos.
Chiar ma bucur ca am gasit acest vlog, am simtit neoia sa ma descarc putin. Iti multumesc ca mi-ai oferit aceasta ocazie.
Author
E mult mai important sa faci ce iti place, decat sa ai bani. O viata simpla si fericita nu tine de aspectele materiale. Atat timp cat te-ai descurca, nu ai de ce sa te chinui. Ma bucur ca ne-ai impartasit povestea ta, mult succes si sa fie bine!
Bună. Mă bucur că am găsit acest vlog! Din păcate, mulți tineri nu știu ce vor să facă în viață sau cum le va fi mai bine. Mă aflu într-o situație foarte proastă. Sunt studentă la Litere, română-engleză și nu-mi place absolut deloc. As vrea să mă las, dar, îmi este rușine de părinții mei care mi-au plătit facultatea până acum. Am o grămadă de teme și prea puțin timp liber, mă stresează prea mult învatat și în plus, am profesori care se comportă urât și se enervează dacă îți exprimi opinia sau dacă ai ceva important să le spui sau dacă ai făcut ceva pe nedrept. M-am bucurat la început că am intrat la română-engleză, dar nu m-am așteptat să fie chiar atât de greu. La română mă descurc mult mai bine decât la engleză și consider că am facut alegerea greșită să fac și engleza, având în vedere că engleza e mult, mult mai grea decât am crezut. Nu mă simt bine în pielea mea când mă duc la facultate. Păcat că sistemul nostru de învățământ este foarte slab, unde trebuie doar tocită informația, pentru că profesorul nu iți explică nimic din ce iți predă. Trist ! Sper să fie bine până la urmă dacă m-aș muta doar la română, fiindcă îmi place mai mult. Mulțumesc că ai făcut acest vlog, e super tare !
Author
Hey!
Important e sa vezi cum iti e pe termen lung, mai bine putina criza acum, decat mai multa dupa. Mult succes cu decizia, stiu ca nu e usor!
Sper sa fie tot mai bine!
Buna, Bogdan. Imi cer scuze ca iti consum timpul si energia cu acest comentariu, dar acum chiar am nevoie sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga. Cu toate ca am fost la un profil uman (pentru ca imi placeau limbile straine), m-am pregatit pentru facultatea de farmacie. Cu mult chin, am intrat chiar printre primii si m-am dus la facultate entuziasmata, mai ales pentru ca imi placea meseria. In primul an, am avut un soc cu toata materia. Erau prea multe informatii, dar m-a ajutat ce am invatat pentru admitere si mai ales faptul ca sunt buna la tocit. Uite asa, am luat note foarte bune in primul an. Problema este ca eu nu am putut niciodata sa retin lucruri stiintifice fara sa le tocesc in mare parte si poate din cauza asta, am o memorie incredibil de scurta cand vine vorba sa reproduc definitii, structuri si reactii pe termen lung. Pur si simplu, asa este programat creierul meu. Ce vreau sa spun este ca am uitat aproape tot ce am invatat in anul 1. Acum sunt in anul 2 si este la fel. Sunt foarte multe chestii de tocit. De fapt, despre asta este vorba cand dai la umf. Trebuie sa ai memorie buna, atat. Nu intereseaza pe nimeni daca tu, dupa un an, mai stii niste chestii elementare de fizica sau chimie. Tie ti s-a intamplat asta, sa uiti tot? Sa inveti atat de mult incat sa nu mai intelegi nimic sau chiar sa nu mai stii aproape nimic? Tot ce am putut retine pe termen lung au fost limbile straine, dar din cauza presiunilor societatii, am ajuns aici. Iti scriu pentru ca ma duc mai mult cu sila la facultate. Nu pot sa spun ca ma pasioneaza multe dintre materiile pe care le facem si chiar daca depun un efort considerabil, stiu ca voi ramane cu mai putin de 5% din tot ce m-am chinuit sa retin. Daca ma duceam la limbi straine, probabil ca uitam destul de repede si cartile pe care le invatam acolo, dar macar ramaneam cu abilitatea de a vorbi acele limbi. Ramaneam cu ceva semnificativ si nu-mi pierdeam timpul. Nu sunt singura, dar ceilalti nu vad lucrul acesta ca pe o pierdere de timp. Pana la urma, nu cred ca voi renunta la facultate, mai ales pentru ca inca imi place meseria, dar, pur si simplu, sunt frustrata din cauza faptului ca, mai nou, toata lumea trebuie sa aiba o facultate.
Author
Buna, Maria!
Din pacate, sistemul educational e un mamut care abia mai se taraste, iar facultatile nu fac exceptie. Pot sa inteleg intr-o masura situatia ta, insa cred ca trebuie sa te gandesti cat de important e rezultatul final pentru tine – meseria de farmacist: daca este, atunci nu ai alta cale decat sa inghiti si sa suporti cumva toate balariile. Daca insa realizezi ca mai fericita ai fi in alta parte, atunci poate iei in calcul si asta. Pare ca esti o persoana muncitoare si dedicata, deci nu fuga de greu e cauza, asa ca sigur reusesti cam oriunde.
Eu…eu nu pricepeam nimic, din capul locului, mintea mea nu le avea cu ingineria deloc. :))
Mersi mult pentru raspuns. Constant, am sentimentul acesta ca nu evoluez in niciun fel, ca sunt prinsa in rutina asta inutila de a invata, a da examenele si apoi de a uita tot. La tine, cum a fost cu notele in facultate? Cred ca parintii mei nu m-ar lasa niciodata sa renunt, mai ales daca iau note cat de cat bune. Am vazut mai sus un caz foarte asemanator cu al meu, al unei fete care era la medicina. M-a impresionat curajul ei de a renunta la o facultate extrem de vanata in ziua de azi, cu toate ca avea note extrem de bune. Parintii tai ce ti-au spus despre note sau cum a fost pentru tine facultatea in acei 2 ani? Scuze ca iti pun atatea intrebari, dar eu, din cauza parintilor, am fost mereu stresata din cauza asta. Niciodata nu am fost capabila sa fac ceva cu placere.
Author
La mine a fost bine, timp de 1 an jumate. Trageam pe branci sa invat si ma descurcam binisor, dar fara placere. Cand nu vezi un viitor, nu ai tragere de inima pentru nimic – trebuie sa o faci pentru tine, pentru propria fericire si implinire. Stiu ca e complicat, ca si ai mei parinti ma presau mult de tot, dar am reusit sa imi vad de treaba mea. Nu e usor, dar succes!!
Author
Nu au vorbit cu mine o vreme :)))) Nu au sustinut deloc ideea. Dar m-am incapatanat si i-am dat inainte. Mi-am gasit sa ma intretin, am evitat sa le cer, etc. Am avut noroc un pic, dar am scos-o la capat. 🙂
Eu nu inteleg de ce s-au ingrijorat atat. Daca nu aveai alta optiune mai ziceam, dar tu ai un talent literar incredibil, mai rar intalnit. Poti sa scrii de toate (articole, carti, poezii) si cu cat citesc mai mult, cu atat imi dau seama ca ai facut decizia corecta. Chiar m-a impresionat blogul tau. Tine-o tot asa! 🙂
Author
Nu e atat de usor, crede-ma. Pana o sa traiesc eu din scris, mai dureaza. Dar lucram si, cine stie, poate vor rasari si rezultatele. Multumesc mult de aprecieri, conteaza mult, sunt o incurajare! Cat despre ei, s-au ingrijorat pentru ca in ochii lor dadeam totul deoparte, fara acoperire. I-am inteles, intr-un fel.
Bună, Bogdan+ Tinerii aflați în situația mea.
La fel ca majoritatea de aici, am ales prost, ci anume facultatea de Inginerie Electrică și bla bla. Am ales această facultate deși îmi era foarte clar că nu voi ține pasul. Am terminat filologie, iar la inginerie ai nevoie de Matematică M1( Analiză si Algebră), Fizică (nu e fizică de filo din aia faină), Programare(dacă n-ai nici măcar o bază ești mort aici),Proiectare logică (Circuite/Porți/Sumator chestii din astea :)) ), Grafică astistată(asta sincer,chiar e mișto)+altele. Eu m-am decis să renunț săptămâna aceasta, deoarece chiar nu pot să țin pasul dacă nu am bazele.
Am ajuns să fiu o persoană anxioasă,depresivă,tristă, fără chef de viață datorită faptului că am pus pe primul loc acest gând: „Merg la inginerie că fac bani, o duc eu cumva la capăt,nu-s prost”, nu! Nu ești prost,dar atunci când tu nu ai nicio bază te târăști și chinui aici. Sunt extrem de stresat și supărat că nu țin pasul aici iar după cât am învățat și m-am luptat în liceu,acum trebuie să renunț la această facultate; sunt parcă într-o luptă continuă cu mine, dar știu că poate e mai bine să stau pe „tușă” un an/doi până știu ce vreau de la viața mea. Această confesiune (ca să zic așa :)) ) este dedicată și celor care sunt în clasa a XII a, profil Uman, care vor să se îndrepte spre Real: Puteți să faceți asta, nu este imposibil, dar trebuie să vă pregătiți din timp, deoarece la facultate nu va sta nimeni să vă ajute, vă spun sincer acest lucru. Iar la fel mă adresez și celor de la Real: Continuați spre un domeniu „plăcubil” sufletește. BANII N-ADUC FERICIREA! (Mi-am dat seama acum, cu adevărat, de semnificația acestei expresii).
Felicitări Bogdan, că ne-ai dat tuturor posibilitatea de a ne consola sufletește prin blogul tău. Suntem o nație de oameni triști, care fac lucruri din scârbă, doar pentru a putea avea un profit.
Sper să găsim fiecare puterea de a ne îndrepta spre propriul drum,să facem ceea ce ne face fericiți.
Mulțumesc că ați citit până aici și v-ați rupt o bucată din timpul vostru . Dumnezeu să vă călăuzească pe toți! :))
Author
Jorj, e exact cum ai spus: nu e omul prost, dar asa te simti cand nu înțelegi nimic si nu poti tine pasul! Fix pe acolo am trecut si eu, iar cercul vicios se inchide cu depresie, suparare, anxietate…iar viata poate fi mai frumoasa de atat! Mult succes in drumul ales, sa fii determinat si plin de ambitie!
Buna,ma numesc Andreea si sunt intr-o mare dilemă a vieții.Sunt in clasa 12 la profilul mate-info si tot așa impreuna cu parinti am decis sa imi continui studiile la Politehnică,profilul Automatica,dar inca nu sunt sigura daca vreau sa fac asta.Nu ma vad un inginer strălucit in viitor si nici nu am pasiune pentru așa ceva,dar banii contează si inca nu stiu pe ce drum sa o apuc.Atat matematica cat si fizica ma pasionau, dar acum nu mai este același lucru si chiar ma plictisesc si nu mai vreau sa lucrez nimic.Nu stiu ce sa fac mai departe,mai bine stau un an acasa si ma gândesc bine pe ce drum sa apuc,un drum care m-ar pasiona si sper sa iau decizia cea mai buna pentru viata mea
Author
Hello, Andrea!
Da, decizia de a-ti lua un timp pentru gandire poate fi extraordinar de buna. Din experienta, ideea banilor multi nu tine pe termen lung, desi un soi de fericire iti poti cumpara cu ei. Gandeste-te bine, mai important e sa fii fericita si in pace cu tine, decat cu conturile pline.
Mult spor!
Buna! Am observat ca acest articol este postat de ceva timp:)) . Sunt curioasa cum este viata ta de acum, pe ce ai ales totusi sa te axezi. Eu sunt anul 1 la Tehnica Dentara si simt ca nu e pentru mine, tocmai de aceea ti-am gasit articolul.. insa ceea ce ma tine in loc este faptul ca nu stiu ce imi place. Daca as gasii acel impuls de a merge pe un drum de care sunt sigura ca imi place probabil as avea mai mult curaj. Well, tu sitai ce vrei sa faci inainte de a renunta?
Author
Nu, nu stiam. Incepusem chestii, dar nimic pe termen lung. Nici acum nu stiu 100% o directie clara, dar as face oricand la fel: as renunta, pentru ca nu era de mine. Nu stiu unde ma poarta viitorul, dar stiu ca sa raman blocat intr-o situatie neplacuta, care nu duce nicaieri, nu constituie o solutie.
E adevarat, e greu cu „ce ne place”, pentru ca, de obicei, ce ne place nu aduce suficient venit sa ne intretinem. Dar e un drum care merita, cel in care sa gasim nuanta intre placere si valoare, eu asa cred.
Buna,Bogdan!am descoperit si eu astazi articolul tau cum ai renuntat la facultate.Am si eu 21 de ani si am renuntat la facultate.Mai aveam un an si terminam…dar la mine lucrurile au stat putin mai diferit.Inca din primul an de facultate am observat ca la litere nu se face invatatura,adica mi-a adus o stare asa de plictiseala,ca voiam de atunci sa renunt.Nu stiu cum am rezistat si in anul 2..dar efectiv aveam o imensa plictiseala,ba chiar m-am luptat cu depresia,nu mai aceam chef de viata,nu mai aveam motivatie,am zis ca nu se face nimic care sa te ajute in viata.Plus ca am mai intalnit tot felul de oameni care mi-au agravat starea asta din interior…am ajuns o leguma.Si in prezent ma simt fara motivatie,lucrez ca sa fac ceva si sa nu simt ca stau degeaba….o duc tot mai rau cu sanatatea psihica..Simt ca nu sunt buna de nimic,am ajuns in strainatate,si aici ma simt singura,nu am preteni,nu am iubit,nu am nimic.Simt ca doar exist….fac aceleaai lucruri dimineata,totul a devenit o rutina…..si cu scoala neterminata.Putini stiu ca eu am lasat balta facultatea.Nici nu stiu ce argumente sa aduc daca ma intreaba cineva.Of,nu stiu ce-i cu viata mea..nu ma mai inteleg nici eu(cred ca starea asta se trage de la fostul meu iubit de la liceu.A fost un baiat deosebit,dar care m-a lasat balta si am suferit ENORM de mult..Doamne,cand ma gandesc..)in fine….
Author
Buna si tie si multumesc mult pentru vizita si pentru ca ti-ai luat timp sa impartasesti povestea! imi pare tare rau de situatie si dezamagire, nu pot intelege total, dar pot incerca. 🙂 Important e ca acum reusesti sa te intretii si sa te mentii pe linia de plutire, e un pas solid, zic eu. Nu stiu ce sa spun legat de baiatul cu pricina…decat ca e cazul sa il bagi sub covor si sa il lasi acolo, da voie timpului sa acopere ranile. Daca ai reusi sa iti gasesti un scop (macar pe termen scurt), poate asta ar ajuta (eu am iesit dintr-o stare asemanatoare cu sport si citit).
Laviny, te inteleg perfect. Am fost si eu un an la litere in Cluj si in acel an mi-am distrus viata aproape complet. Ma simteam proasta in permanenta, iar atitudinea unor colegi, inclusiv al unor profesori, mi-au agravat atat de mult starea incat am ajuns de-a dreptul ca in semestrul doi sa nu mai ies din camin, sa plang ori sa dorm toata ziua si sa fiu in permanenta obosita de zici ca nu dormisem luni intregi la rand. Ma bucur mult ca ai avut curajul sa renunti. Stiu cum e sa ai atata presiune pe umeri incat sa iti fie frica si sa te salvezi. Ai facut o alegere buna si sunt convinsa ca toata aceasta experienta urata va aduce ceva bun pe viitor. Eu una iti sugerez totusi sa nu lasi timpul sa acopere ranile ci sa iei tu atitudine si sa lupti pentru tine si pentru sanatatea ta.
Daca vrei sa vorbim mai multe, scrie-mi pe site-ul meu si de acolo continuam povestea. <3
Am renunțat la inginerie chimică și acum îmi pare rău(cred că era locul meu acolo).Îmi plăcea chimia, dar nu îmi plăcea ingineria. Acum sunt anul 1 la biologie și nu-mi place deloc, dar nu am de ales trebuie să termin facultatea.
hey, mi a placut foarte mult articolul si cumva ma regasesc. Eu sunt in primul an la informatica economica la privat si am ganduri sa renunt. Dupa ce am terminat liceul m am gandit sa stau un an pe tusa pentru ca inca nu stiam ce voiam sa fac si nu ma simteam pregatita pentru acest pas fiind si o perioada mai grea pentru mine, voiam pur si simplu o pauza Insa.. presiunea din partea parintilor m a facut sa merg pe calea asta gandidu ma ca ei stiu mai bine si ca poaate n o sa fie asa de rau si o sa ma descurc, facultatea aleasa fiind si destul de lejera. Iar dupa primul semestru mi am demonstrat inca o data ca nu mi se potriveste dar nu domeniul ales ci formatul in sine de scoala. Eu sunt genul de persoana care invata super bine singura si in ritmul meu. Fara termene limita, fara a fi ascultata si notata, fara tot acest stres de examene s.a.m.d si astfel pot invata ce limbaj de programare ma intereseaza si ar fi mult mai simplu
Acum problema e ca am facut greseala de a plati tot anul (tatal meu s a oferit sa plateasca tot) a fost destul de scump si m as simti extrem de prost daca as renunta, simt ca sunt obligata sa continui din aceasta cauza.
Dar ma gandesc ca daca ma angajez, as putea sa strang usor usor banii si sa i inapoiez. Sincer nu stiu ce sa fac, ma simt blocata.
Author
Andreea, multumesc de vizita, apreciez! Inteleg situatia ta si empatizez cu tine, insa sfaturi nu pot sa dau, din pacate: fiecare situatie e unica si diferita, trebuie tratată creativ. Sper din tot sufletul sa iti gasesti ritmul si drumul, e o provocare de viata care trebuie înfruntata! Cine stie? Poate reusesti sa ingheti primul an, sa te angajezi, sa inapoiezi banii, sa revii, sper sa gasesti o cale!! Succes mult!! 😀