De ce votul e o iluzie (frumos ambalata, dar fara implicatii reale)

Scris de | 8 nov. 2019 | Despre: reflectii | 2 comentarii


Mai avem puțin până la vot și, deși mi-am promis că nu îmi dau cu părerea, nu pot să nu o fac. De ce? Pentru că privesc în jur și constat niște exagerări care ne-au intrat atât în sânge că nici nu le mai realizăm! Oricum, subiectul e complex, lung și generator de polemici, așa că țin să menționez că ce spun aici nu are valoare exhaustivă, dar dacă ridică niște întrebări și provoacă la gândire, pentru mine e suficient! O să notez „cu liniuță” câteva gânduri, în ordine aleatorie:

  1. A nu vota e tot un drept, ca și cel de a vota. Am obosit enorm să aud că doar cei care votează sunt cetățeni adevărați și responsabili! Că, dacă nu votezi, ești un fel de rebut ieftin al țării în care trăiești…E adevărat, există implicații în a nu merge la vot, dar există implicații și în a merge! Așadar, abținerea în fața alegerii nu înseamnă o lipsă de implicare, ci decizia cea mai bună pentru persoana respectivă, în contextul dat. Dezvolt în punctul 2:
  2. A vota nu e tot una cu a vota pe cine trebuie. Premisa alegerilor este aceea că cei înscriși sunt în politică pentru că merită. Ei bine, nimic mai greșit! Motivele pot fi diverse, dar meritocrația sigur nu este unul dintre ele. De aceea, a merge la urne nu înseamnă și că puterea care ți-a fost dată, ca cetățean, se va și materializa în ceva constructiv. Când ai în față doar alegeri proaste – și așa sunt toate, doar că unele nu sunt dovedite – aproape că nu mai contează pe care din ele o alegi! Când toate mâncărurile sunt stricate pe masă, din orice farfurie ai gusta, tot o să ai indigestie! Ajung astfel la punctul 3:
  3. Politicienii vor binele lor (și al partidului), nu al tău ca cetățean. Aici mi se pare că dăm cel mai adesea „fail” indiferent de nație. Oameni buni, chiar nu înțelegem că politica e un joc murdar, unde nu ajung decât oameni…murdari?!? Și, în cazul în care cineva corect intră în mocirlă, nu poate rămâne astfel, pentru că troaca e prea împuțită… Pur și simplu, sistemul politic și democrația este gândită nu pentru omul de rând, ci pentru cel din vârful piramidei, care are acces la putere, la bani și la influență. De asta, votul este o ditamai amăgirea: nu poți schimba, la modul real, nimic esențial, ci doar mize fără mare importanță!
  4. Votul tău e mai puțin important decât crezi. Aici îmi voi lua „hate” mare (dacă nu mi-am luat deja!), dar nu îmi pasă prea tare. Realitatea susține ce spun: cu cât ai mai mulți votanți, cu atât ponderea fiecărui vot e mai mică! Matematic vorbind, votul tău contează când ceilalți nu ies la vot – chiar dacă nu e reprezentativ, el atunci are cea mai mare putere. De aceea, trebuie regândit sistemul: o societate condusă la nivel local cu autonomie cât mai mare, ar oferi votului o putere enormă! Iar atunci, cu siguranță politicienii ar fi mai responsabili și mai puțin egoiști (atât cât se poate), pentru că interacțiunea cu alegătorii ar fi una reală, umană.
  5. Democrația este supralicitată ca formă de guvernare. Iarăși „hate”. Îl aștept! Dar oricine privește deschis în jur, vede că democrația așa cum o știm, nu ne prea ajută. Facem – greșit – conexiunea între traiul de viață ridicat și această „putere a poporului”, fără să luăm în calcul că o mare parte din bunăstare vine din dezvoltarea tehnologică și medicală, nu din forma de guvernământ! Dacă nu mă credeți, analizați puțin țările: formele de organizare mai puțin democratice (Țările Nordice, China, Japonia și multe altele) sunt în frunte, de departe. Soluția nu spun că este o dictatură, dar democrația sigur nu e ce trebuie.
  6. Majoritatea nu decide binele. Aceasta este o altă confuzie pe care o întâlnesc des: dacă majoritatea decide, minoritatea trebuie să se supună. Doamne, ce prostie! Pe principiul acesta, dacă un partid politic este ales, dar face tâmpenii, toți ceilalți trebuie să tacă! Ciudat, dar punem egal între majoritate și o decizie bună…iar aici este o altă problemă sensibilă a democrației (sunt atâtea că poate merită o discuție separată!): deciziile bune se pot pierde din cauză că nu au susținere publică. Așa se face că tot felul de indivizi și partide preiau puterea, doar pentru că au știut să își „cumpere” electoratul. Trec, astfel, la numărul 7:
  7. În alegeri câștigă cel care se vinde mai bine, nu cel mai potrivit. Iohannis a câștigat pentru că a vândut mai bine ca Ponta. Trump, pentru că echipa de campanie a luptat mai mult ca a lui Hillary. Putin, pentru că știe să țină în frâu masele. Erdogan, la fel. Deci despre ce vorbim? Alegerile sunt, la bază, manipulări ale maselor, mai mult sau mai puțin forțate. Candidații momesc alegătorii – cu promisiuni, cu daruri, cu imagini idilice – sau, uneori, îi forțează să îi aleagă. Deci totul se rezumă la o putere deținută deja înainte de campanie, nu la onestitatea procesului. Vezi campania noastră, unde oamenii nici nu se obosesc să se întâlnească să discute – deci ce să mai adaug?
  8. Candidaților și partidelor nu le pasă de alegători, ci de propriile interese. Am mai atins acest aspect, dar merită dezvoltat: politica e un domeniu unde interesele proprii primează! Așadar, că e la guvernare PNL, PSD, USR sau PNAPCCCST (Partidul Național al Proștilor care Cred că Schimbă Țara), nu are nicio importanță! Nici una! Pentru că, odată ajunși acolo, aceștia vor oferi cât să stea cât mai mult în funcții și nimic mai mult! Pentru politicieni, poporul contează doar în perioada premergătoare alegerilor, în rest sunt buni numai de plată, de abuzat și de bătut joc! Ați văzut respect? Ați așteptat transparență? Există vreo țară unde politicianul să fie demis stric și rapid de populație, dacă nu face ce trebuie? Să mai analizăm…
  9. Problemele nu se rezolvă din 4 în 4 ani. Lumea în care trăim este prea complexă ca să fie condusă cu mandate atât de scurte. Construcțiile cer timp, dezvoltarea necesită eforturi, schimbările reale durează. De ce atunci avem această atitudine mesianică că la fiecare alegeri o să fie „altfel”? Și dacă oamenii ar fi de bună credință (dar nu sunt!) și tot nu ar avea timp fizic să conducă…

Aș mai putea înșira, recunosc, dar mă încing și nu e bine (pentru mine, nu pentru prezidențiabili)! Nu sunt împotriva votului ca mijloc de responsabilitate civică, ci sunt împotriva democrației așa cum este ea formată: un stat condus de sus, unde se fac legi fără o prezență în teritoriu, cu instituții care mănânc bani (mulți!) fără să ofere nimic și cu partide care nu își vor decât interesele. Pentru omul de rând, este cea mai proastă formă de organizare – în trecut, era sărac, dar măcar era liber! Astăzi, ești și sărac și îngrădit…

Votul, cum spuneam, nu are atât de multă putere cât i se acordă! Din păcate, deși pare frumos, nu e și real: nu poporul alege, iar atunci când o face, nu o face pe criterii de competență, ci pe „sentiment”. În plus, cu opțiuni mereu proaste, nici nu mai contează pe care o alegi, tot rău o să fie! Așadar, oameni buni, hai să regândim societatea de la ZERO, hai să privim în jur și să alegem o variantă de organizare mai bună (sau să construim una, de ce nu!) și hai să ne implicăm real în nevoile țării, de la nivel local! Probabil că aceasta este singura soluție, pe termen lung: descentralizarea statului și acordarea de control local, în grupuri mici, unde aleșii să poată fi controlați ușor de cetățeni.

În concluzie, faceți ce credeți duminică, dar nu vă mai îmbătați cu superioritatea omului care a făcut ceva mare, căci votul nu are nimic măreț în el! Alegeți pe cine credeți, investiți în informare, dar mișcați-vă fundurile la treabă, zi de zi, în direcția valorilor morale pe care le aveți. Succes!

2 Comentarii

  1. Foc și de la capăt.

    Post a Reply

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.