Robert Kiyosaki spune intr-una din cartile sale ca viata fiecaruia este construita in jurul a doua aspecte: ceea ce isi doreste cineva si ceea ce nu isi doreste. Azi mi-au trecut prin cap cateva lucruri pe care nu vreau sa le fac in viata. Iata-le, pe scurt, si intr-o ordine aleatorie: Nu vreau sa lucrez pentru altcineva. Nu concep o slujba/viata rutinizata. Nu vreau sa imi doresc ceva si sa nu-l pot avea. (Sa nu exageram – ceea ce vreau sa spun e ca nu vreau sa fiu dependent financiar de nimeni). Nu vreau ca viitoarea mea familie sa fie sacrificata in favoarea muncii, de orice fel ar fi aceasta ( munca:D ). Nu vreau sa zic niciodata „Nu imi pot permite”. (Nu vreau sa fiu programator, sau ceva de genul.) Nu vreau sa zic niciodata „Nu pot!”. Nu vreau sa am firma sau ceva de genul – munca este coplesitoare! Nu vreau sa fac parte din marea masa a populatiei! (sa ma diferentiez prin ceva bun, normal) Nu vreau sa aud de nu stiu ce nevoie a cuiva si sa fiu cu mainile legate, desi imi doresc total sa intervin. Si as mai putea adauga cateva chestii in lista. Probabil ca multora aceste aspecte li se par puerile, neimportante, egoiste, etc. Ceea ce este important insa este faptul ca ele ma ajuta sa ma orientez in viata (este adevarat ca ele trebuie sa fie insotite si de lista cu „asta vreau”, dar despre asta alta data. Oricum, ai prins ideea 😉 !). Nu conteaza ce apare pe lista mea! Conteaza ca tu sa iti intocmesti propria lista, iar apoi sa actionezi conform ei. Este surprinzator dar, desi ai impresia ca nu conteaza asa mult, vei ramane uimit de cat de mult te ajuta o astfel de lista. Este ca si cu un semn rau: cand il vezi, te indepartezi cat mai repede. Ce mai astepti? Inca esti in fata PC-ului? Eu zic sa iei repede ceva de scris si sa te apuci de...
Citește mai mult...
Nu vreau ca aceasta postare sa fie o alta adunatura de (multe) cuvinte. Vreau ca aceasta postare sa aminteasca fiecaruia de visele pe care le aveati odata. Stiu ca toti am avut visuri. Si, cei mai norocosi dintre noi, inca au. Unii sunt considerati nebuni, altii chiar sunt nebuni. Dar, privind in istorie, am observat ca toti cei care au realizat lucruri marete au fost ca niste nebuni pentru societatea in care au trait. Au refuzat insa sa renunte, iar recompensa a fost pe masura. Nu inteleg de ce oamenii isi uita, sau abandoneaza, visele. De ce lasam societatea sa ne transforme, sa ne spuna ce e si ce nu e posibil, la ce suntem (sau nu suntem) buni, ce sa facem si ce sa nu facem. Cineva spunea: daca crezi ca poti face un lucru sau crezi ca nu poti face un lucru, ai dreptate oricum. Oare asa sa fie? Mi-ar palcea ca lucrurile sa stea astfel. As avea o mica baza pentru speranta care ma sustine, ca ceea ce imi doresc va deveni, candva, realitate. Dar pentru ca nu vreau sa cad in capcana numita „vorba lunga (saracia omului)”, o sa concluzionez cu o ideea pe care am auzit-o la John Maxwell si care imi place tare (O sa-l parafrazez, pentru ca nu gasesc unde am notat-o 🙁 ): „Diferenta dintre fantezie si vis este urmatoarea: un vis este ceva ce iti doresti, insotit de un plan de actiune, de multa dorinta, motivatie si munca. O fantezie este doar ceva ce iti doresti, fara sa ai un plan de actiune si dorinta de a lupta.” Asa ca, imi doresc ca lumea noastra sa ofere numai visatori (si cat mai putini ‘fantezisti’ 😀 ), pentru ca ei vor schimba lumea. A visa este primul pas inspre a face! So, keep on dreaming!...
Citește mai mult...
„Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine”. – Ghandi Se stie cine a fost si ce a facut Ghandi (poate ca e mai vestit pentru ce nu a facut), asa ca un citat venit din partea lui pare pentru multi ceva demn de ascultat. Si cred ca este bine astfel. Am intalnit insa de multe ori acest citat folosit cu scopul de a demonstra ca daca tu te vei schimba se vor schimba si ceilalti. Realitatea mi-a aratat ca lucrurile nu stau asa. Am impresia ca altceva subliniaza Ghandi aici: consecventa. Nu am ascultat niciodata o persoana care imi spune ce trebuie sa fac, dar ea nu face. Nimeni nu asculta si nu agreeaza astfel de persoane. Asta inteleg eu din citat: daca vreau sa schimb lumea, trebuie mai intai eu sa fiu schimbat. E prima conditie ca oamenii sa ma asculte. Nu pot sa indemn oamenii sa citeasca mai mult, sa gandeasca mai mult, sa-i ajute pe altii sau sa fie mai buni, iar eu sa nu fac acestea. Sau pot, dar cu un pret prea mare – pretul ineficientei. Se aude in popor o vorba: „Sa nu faci ce face popa, dar sa faci ce zice popa”. Dar cati fac ce zice el? Aproape nimeni. Nu stiu de ce, dar suntem foarte buni la imitari. Ne e mai usor sa ii copiem pe altii, decat sa ne dezvoltam propriul stil si propriile idei. De asta nu ne e greu sa ascultam un sfat, dar ne este greu sa-l practicam daca pentru datator nu este parte integranta a vietii. Uneori, ne e greu chiar si asa, dar acolo intervin alti factori. (Poate vom vorbi alta data despre ei;) ). Zig Ziglar spunea intr-o carte de-a sa: nu cere de la altii ceea ce tu nu faci(parafrazare proprie). Nimic mai adevarat. Si multi exact asta nu fac. Nimic mai trist. Am fost martor atat la astfel de atitudini, cat si la rezultatele lor. Si sunt dezastroase si departe de efectul dorit. „Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine.” Nu uita niciodata asta! ...
Citește mai mult...Am terminat de vazut un film numit „Man of Honor”. Nu pot sa spun ca a fost extraordinar, dar sigur face pate din categoria filmelor care te fac sa-l admiri pe protagonist. Sa-l admiri nu pentru cum arata, pentru cati bani are, sau pentru ce masina conduce ci pentru curajul, determinarea si perseverenta sa. E incredibil cum pot unii lupta, desi parca toata lumea e impotriva lor. Am observat ca disciplina este foarte importanta in drumul succesului. E adevarat ca motivatia, scopul, perseverenta sau curajul sunt indispensabile, dar fara disciplina nu sunt de mare folos. Mai demult am scris un articol despre organizarea timpului („Cum sa faci mai multe, mai repede”, il poti citi aici ), in care am promis ca voi scrie si pentru cei care stiu ce trebuie sa faca, dar nu fac. M-am surprins ca de multe ori ma gasesc in aceasta categorie, din pacate. Disciplina este raspunsul la multe intrebari (Va las pe voi sa le puneti si sa vedeti daca se potriveste ca raspuns 😉 ). Nu o data m-am gasit in situatia de a sti cum sa ma comport, cum sa gandesc, ce sa spun, dar sa nu o fac, din cauza lipsei de disciplina. De fiecare data cand vreau sa incep ceva nou sau schimb ceva trebuie sa apelez la disciplina. Ea este cea care ma ajuta, chiar daca eu as vrea sa fac total invers. Si disciplina doare. Iti ia ceea ce nu vrei sa-ti ia. Nu te lasa sa faci ceea ce vrei sa faci. Te impiedica sa renunti atunci cand ai face-o cu draga inima. Imi place sa aseman disciplina cu un politist, care are grija ca atunci cand incalci o regula sa intervina. Din pacate, avem grija ca sa mituim acest politist. Este o parte in acest film care merita adusa in discutie. In incercarea personajului principal de as salva niste colegi isi pierde un picior, fiind astfel condamnat la retragere din Marina. Insa el nu renunta si alege sa isi amputeze piciorul si sa se foloseasca de o proteza. Iar apoi da dovada de o disciplina de fier cu el insusi. Pentru a avea o sansa de a fi reprimit trebuie sa se lupte din greu. Si aceasta lupta presupunea antrenamente peste antrenamente. Si a luptat pana la capat, reusind. Istoria spune ca a mai lucrat aproximativ 10 ani dupa aceea (este caz real). Exista un aspect care imi place, si totusi nu imi place, la disciplina: nu o poti separa de alte ingrediente esentiale. Eu unul nu pot sa vad disciplina si sa nu vad perseverenta sau motivatie. Nu pot insa sa vad nici perseverenta fara...
Citește mai mult...Azi am facut un experiment de care am auzit cu ceva timp in urma, dar pe care nu-l incercasem niciodata. Despre ce este vorba? Despre un lucru banal si extrem de simplu, dar care m-a trezit la realitate. Am luat telefonul si am cronometrat, pe parcursul intregii zile, timpul pe care il petrec invatand. Rezultatele au fost uimitoare, adica socante. Dintr-un total de aproximativ 8 ore, am invatat undeva aproape de 3. Nu prea bine, am gandit eu. Si am privit in urma sa vad ce am facut in rest. Am realizat ca o ora am fost in oras sa mai cumpar cate ceva. O alta am petrecut-o vorbind la telefon. Inca vreo ora, sa zic, am mancat, am spalat vasele, si tot ce tine de asta. Iar restul de timp nu stiu de unde sa-l iau. Putin citit, ceva mai mult stat pe net, invartit prin camera si altele de genul. Si am ajuns la o concluzie: trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul. Cineva spunea ca oamenii nu au nevoie sa fie invatati lucruri noi, ci sa li se aminteasca ceea ce stiu deja. Experimentul de astazi mi-a amintit ca stiu destul de multe despre managementul timpului, dar ca nu aplic aceste cunostinte si in viata practica. Pentru cei care au mai putine cunostinte in domeniu insa, iata cativa pasi: Incearca experimentul. Gandeste-te la o activitate importanta pe care trebuie sa o desfasori, iar apoi cronometreaza timpul pe care i-l dedici. Fii sincer cu tine insuti si nu fura. Opreste cronometrul de fiecare data cand iti indrepti atentia spre altceva(o carte, o cafea, vorbit la telefon, tv, etc). Trage linie. Ia-ti timp seara si analizeaza ziua ce tocmai se incheie. Daca timpul pe care l-ai petrecut antrenat in activitatea propusa ti se pare suficient, atunci esti pe drumul cel bun. (Dar exista loc de mai bine, nu? ) Analizeaza cum ti-ai petrecut restul timpului. A fost folositor sau nu? Activitatea era urgenta sau era doar un moft? Si alte intrebari de genul. Daca nu stii prea bine cum ti-a trecut ziua, problema e mai grava. (ca la mine, de altfel – raspunsuri in partea a doua). Decide-te sa nu mai pierzi timpul. In viata, pentru fiecare schimbare importanta, e nevoie mai intai de o decizie. Fara aceasta, lucrurile vor ramane la fel. (De multe ori si cu decizii foarte hotarate ramanem in acelasi loc, iti dai seama fara…). Iar apoi actioneaza. Cum? Incepe cu pasii urmatori! 😉 Concentreaza-te asupra unui singur lucru. E normal sa ai multe lucruri de facut. (Si ar trebui sa fie normal sa le faci si bine 😉 ) Ia-le pe rand (de preferat...
Citește mai mult...
Comentarii recente