diverse


Oameni și oameni

Oameni si oameni


Scris de | 12 mart. 2019

Probabil asta este înțelepciunea supremă: să ajungi să îi iubești pe cei din viața ta ca și când ar rămâne acolo o veșnicie, deși știi că vor pleca chiar mâine. Pe unii nu-i alegi, trebuie să îi iubești așa cum îi găsești. Până la urmă, nu doar ei îți strică viața ci și tu le-o încurci pe-a lor din plin. Dar, dacă reușiți să vă sincronizați și acceptați, îți construiești o familie nu doar în acte, ci și în realitate. Cu alții, însă, e mai complicat. Lumea e plină de indivizi comuni, dar care se cred speciali. În linii mari, toți suntem la fel – doar unele detalii ne diferențiază. Trăind, te lovești de tot felul de oameni. Majoritatea sunt străini și străini îți rămân. Unii se dovedesc străini chiar și după ce ai dormit cu ei în pat, dar sunt câțiva care îți devin apropiați. Cu ei, traiul parcă capătă sens. Îi numești prieteni, chiar dacă nu toți te consideră la fel. Povestești, te joci, explorezi, te bucuri alături de ei de tot ceea ce lumea asta are de oferit. Treceți împreună prin greutăți, dar și prin fericiri. Sunt, totdeauna, lângă tine. Ei, evident, reprezintă cazurile rare. În celelalte, lucrurile nu stau chiar așa roz. De multe ori rămâi singur, fix când aveai cea mai mare nevoie de cineva. Constați, cu stupoare, că rolul ți s-a terminat și că e vremea să ieși din scenă, chiar dacă tu mai ai de zis câteva replici. Pentru unii, ești stâlp când îi bate furtuna. Pentru alții, ești vâslă când nu bate vântul. Pentru cineva, devii batistă când sufletul îi e sfâșiat. Pentru altcineva, portofel când buzunarele îi sunt găurite. De la fiecare, primești câte un rol. Efemer, așa cum sunt toate pe lume. Iar când îți vine rândul, nu ai de la cine să ceri, teatrul e pustiu… Uneori, te gândești dacă ei se gândesc la tine. Dacă, în tumultul nebun al societății, există oameni care se opresc și zic, în sinea lor, de bine. Cărora le e dor să te vadă, să te asculte râzând sau să se bucure cu tine în preajmă. Te întrebi dacă, așa cum uneori tu le simți lipsa, și tu însemni ceva pentru ei. Dar, cum tăcerea spune mereu fix ce nu vrei, nu o să afli niciodată. În timp, te obișnuiești. Nu mai oferi și nu mai aștepți să primești. Cu durere, înveți să te pui mereu pe tine primul – dacă ai loc și pentru ei, mai vezi. Îți înșiri, deci, zilele, egoist, dar și fără satisfacții. Există însă și altfel de oameni: cei distanți, dar care îți sunt aproape. Aceia cu...

Citește mai mult...
Un 2018 al mișcării

Un 2018 al miscarii


Scris de | 7 ian. 2019

Ca în fiecare an, provocările și listele cu ținte se adună stivă, doar-doar de data aceasta va fi mai bine. Pentru mine, însă, din cauză că prea rar m-am putut ține de rezoluțiile din Ianuarie, abordarea s-a materializat într-o încercare puțin diferită: aceea de a lăsa viitorul să mă surprindă. Pus față în față cu ispita, totuși, am călcat strâmb, alegându-mi o singură provocare pentru anul ce abia s-a încheiat: 100 de zile în care să ies din casă, la diverse activități – am denumit-o, generic, #100activedays. Scopul nu a fost acela de mă lăuda, ci de a-mi contoriza progresul și de a mă mobiliza să mă bucur de activitățile care îmi plac, cât mai des. Fără să știu dacă numărul e mare sau mic, m-am aruncat înainte, către un final abia întrezărit. Activitățile au variat, acoperind o arie largă de domenii: bicicletă, alergare, drumeție montană, mers pe jos (am socotit doar zilele cu peste 15 km) și ski de tură, dar au existat și zile cu antrenamente cardio în casă pe care am ales să nu le contorizez. Dincolo de toate, mă interesa să schimb decorul și să inspir aer oxigenat, nu doar să îmi chinui mușchii pentru o vreme. Finalul m-a prins frumos, cu 144 de zile active. Conform Strava, însă, ajung la 156, excursia din Caucaz nefiind înregistrată (am făcut eu calculele). Cea mai activă lună a fost Iunie, cu aproximativ 200 de ore, iar ciclismul a condus topul activităților. Am însumat aproximativ 135.000 de metri urcați (echivalentul a 15 Everest-uri) și peste 600 de ore. Ca distanță, am ajuns din România până în Africa de Sud, adică am parcurs în jur de 8500 de kilometri – depărtarea devine mică, dacă o împarți în suficient de multe antrenamente. Cum ideea încercării a #100activedays a venit nu ca o provocare, ci ca o contorizare, așa și articolul de față vine nu ca o laudă, ci ca o retrospectivă. Punând concluziile pe hârtie, se pot vedea tiparele care aduc rezultate. În plus, exemplul poate motiva pe oricine să facă schimbări în maniera în care abordează viața – câteva minute de activitate pe săptămână sunt nu doar de dorit, ci chiar necesare. Pentru 2019, recunosc, nu mai am o astfel de abordare, deși am un prieten care încearcă 300 de zile de activitate. Pentru mine, vreau ca acesta să fie mai mult un an de introspecție, de explorare în mine și în afara mea și de călătorii cât mai îndrăznețe. Simt că sunt în fața unor schimbări majore, așa că îmi permit să abordez lunile ce vin cu ochelari puțin diferiți. Până la mai multe vești, vă las cu...

Citește mai mult...
Cadoul meu de Crăciun

Cadoul meu de Craciun


Scris de | 24 dec. 2018

Ne aflăm în perioada aceea a anului când familia și relațiile contează mai mult decât în alte zile, iar cadourile sunt ridicate la rang de cinste. Sărbătorim Crăciunul – nașterea lui Isus la origine – și avem posibilitatea să petrecem mai mult timp de calitate cu cei dragi, dar și cu noi înșine.  Ca și tine, mă bucur de o săptămână cu familia, în aerul curat de la țară. Dar, pentru că vreau să rămânem aproape, m-am gândit să îți ofer o mică atenție care, sper eu, te va entuziasma.  Pentru mine, iarna e perioada în care îmi stabilesc nebuniile pentru anul ce vine. Din cauza vremii capricioase și a frigului, petrec mult timp planificând excursii și visând la aventuri uimitoare. Astăzi, m-am decis să te infestez cu virusul meu: ai posibilitatea să descarci un scurt ghid de cicloturism, gratuit, în doar câteva secunde.  Ce informații vei găsi în cadoul de la mine? Ce implică o călătorie pe bicicletă, la nivel practicCe să ai în vedere înainte de a pleca la drumCe cheltuieli să pui pe hârtie, în stabilirea bugetuluiCum să îți alegi destinațiaLa ce posibile probleme să ai grijăCum să te pregătești fizicȘi multe altele.  Dacă ești tentat să spui „pas” pentru că este despre bicicletă, iar tu nu mergi cu bicicleta, te grăbești – principiile și informațiile oferite prind bine în orice tip de excursie, nu doar cele pe două roți. Nu mă crezi? Descarcă și o să te convingi singur! VREAU GHIDUL! În altă ordine de idei, mai vin cu un cadou: pentru că acest ghid face parte din ultima mea carte (Ținutul dintre Mări), până mâine seară îți poți comanda propriul exemplar la doar 20 de lei (în loc de 25 de lei). Ce vei găsi în carte? 200 de pagini de impresii și povestiri din țări mai puțin umblate – Georgia, Armenia și AzerbaidjanPovestea ascensiunii pe Elbrus (5642 m), cel mai înalt vârf din EuropaGhidul de plecat la drum pe care deja îl ai12 pagini cu fotografii color din excursieInformații despre cărțile mele anterioare Pentru comenzi și mai multe informații: www.bogdanmatei.ro/caucaz. Enjoy! Să ai timp frumos oriunde te-ai...

Citește mai mult...
Seen

Seen


Scris de | 9 dec. 2018

Deschizi fereastra de chat și, după ce îți măiestrești cuvintele, apeși SEND. Cu smile-uri și glume, dar și informații serioase, căci te respecți. Și aștepți. Întâi să vadă mesajul, iar apoi, cum e și normal, să primești un răspuns. Dar orele trec, iar tăcerea rămâne. Te iei cu treburi – nu o arzi toată ziua pe social media – și uiți. Uneori, pentru totdeauna. Alteori, până când îți dai seama că nimicul devine…SEEN. Răspunsul nu apare, indiferent că ai povestit, că ai întrebat sau ca ai invitat. Pur și simplu, ecranul se transformă în entitatea care dă dreptul unui comportament lipsit de bun-simț. Toți am lăsat persoane cu ochii în soare, din diverse motive. Poate ne enervau cu insistența, poate vorbeau tâmpenii sau, pur și simplu, poate nu ne plăcea fața lor. Așa că, pentru a nu intra în detalii, citeam rândurile și le ziceam „pas”. Cu necunoscuții, însă, care își iau timp să ne transmită ceva, ce avem? Cu prietenii – măcar ai trecutului – ce avem? SEEN, nu merită mai mult. Asta este una din problemele pe care tehnologia și conectarea infinită la care ne supunem le aduce: am înmulțit relațiile, dar le-am distrus calitatea. Nu e nimic grav să nu răspundem la conversații. Să dispărem în mijlocul unei discuții, fără să anunțăm. Să revenim a doua zi…sau a doua lună. Să fim prieteni doar în on-line, dar, de fapt, să nu fim prieteni deloc. Să dai SEEN cuiva – indiferent cui – e ca și cum te uiți pe vizor, dar nu deschizi. E ca și cum cineva îți cere o informație pe stradă, iar tu îi întorci spatele. Sau ca și cum primești un pliant, dar tu îl iei și îl arunci. E cam cum ne raportăm la cerșetorii urât mirositori când ne abordează la semafoare: îi vedem, dar trecem mai departe. Ciudat, însă, e că îi tratăm pe oameni ca și când ar fi mai puțin decât sunt. Ecranele ne fac să ne simțim importanți și distanți față de oricine. Credem, evident greșit, că avem dreptul să îi privim pe toți de sus, după cum ne convine. Ascunși în spatele aplicațiilor (și, adesea, împărțiți între ele) nu vedem nimic în neregulă să nu răspundem. Ne mirăm, mai târziu, de ce primim SEEN-uri când cerem iubire. Pentru că atunci când aveam de oferit respect, am oferit indiferență....

Citește mai mult...
Lupte

Lupte


Scris de | 28 aug. 2018

Am obosit să mă tot lupt. De fapt, mai pot, dar m-am săturat. Unde privesc, văd doar războaie și durere. Unde e fericirea? Prea departe – prea a altora – ca să poată fi atinsă.  De la naștere încă, începe sfârșitul. Plângi atunci, doar ca să descoperi apoi de ce. Fără armele potrivite, ești aruncat în cuptor. Scapi, teoretic. Căci practic, fiecare efort te sfârșește. Fiecare picătură de sudoare ce-ți cade, ia cu ea și ceva din tine. Câștigi în timp ce pierzi. Lupți să fii iubit. Să te descurci printre copii. Să ieși în evidență. Să atragi. Să fii cel mai deștept. Sau cea mai frumoasă. Lupți să contezi. Mai târziu, te lupți pe băncile școlilor. Vrei succes, vrei bani, vrei faimă etc. Vrei o fată faină la dreapta ta. Vrei pe cineva care să te aprecieze. Vrei independență. Vrei intimitate. Timpul trece, dar luptele continuă. În familie, cu soția/soțul sau copiii. Cu părinții. Cu tine însuți, dacă încă nu ai abandonat partea asta. Cu Dumnezeu, dacă mai înseamnă ceva pentru tine. Lupți, te zbați și câștigi. Așa crezi. Bătrân, lupți să nu mori. Medici, controale, pastile etc. Singurătatea ce te-a bântuit toată viața acum clar nu mai pleacă. Strigi să exiști, ești disperat că ai devenit o povară. Cei dragi te-au lăsat, în vremea cea mai cruntă. Dar lupți…și ai lupta și cu moartea dacă ar îndrăzni să se ia la trântă cu tine! Nu e, viața nu e mai mult decât un șir de lupte ce se termină cu o înfrângere. Inevitabil, sfârșitul e negru amar. Toți pierdem, dar numai unii avem puterea să o recunoaștem. Până la urmă, onestitatea cu care privim în oglindă ne diferențiază…Trăim, dar nu câștigăm nimic, oricât ne-am minți că e altfel. Totuși, avem datoria morală să murim pe baricade. Dar, totuși, la ce bună...

Citește mai mult...