diverse


Azi noapte

Azi noapte


Scris de | 27 iul. 2019

Azi noapte-aș fi scrisDespre viață și mare…Și-o lume mai bună. Și despre luptă, așteptareȘi tot ce-i frumos. Vedeam totul roz în bezna-nserării.Azi noapte luminaEra parcă mai plină. Azi însă,Mă plec pe pământȘi plâng, lângă drum, În țărână – Am uitat de lumea mai bună,Acum mă târăsc în noroi,Cu ochii roșii și goi. Azi noapte eram altulSe pare. Azi sunt iar eu,În...

Citește mai mult...
Victoriile ca înfrângeri

Victoriile ca infrangeri


Scris de | 17 mai 2019

Există două feluri de frici: frica de a eșua și frica de a reuși. Ambele, deși nu pare, sunt la fel de dăunătoare: netratate, te paralizează în lipsă de acțiune, blocându-ți potențialul. Constat, cu tristețe, că omul post-modern a ajuns un fel de zeamă a predecesorului său: dacă bunicii știau să se lupte pe front, să crească 10 copii, să zidească o casă cu propriile mâini și să facă o soție fericită, noi, bebelușii cu aere de bărbat dar cu fițe de prințesă, nu știm nici cum să păstrăm niște aparențe, dar să livrăm ceea ce suntem datori să oferim! Ne-am obișnuit într-atât în confort încât ne-am pierdut sensul de a mai lupta. Practic, cele mai mari probleme cu care ne confruntăm sunt de la ce magazin să ne cumpărăm tricoul de firmă, cum să ne schimbăm smartphone-ul și cum să arătăm mai bine în poza de pe Insta. Fără alte repere, aceste victorii nesemnificative ni se par eterni pași înainte, către un viitor strălucit. În realitate însă batem pasul într-o mocirlă pe care nu doar că nu o vedem, dar care ne apare și călduță. E normal să îți fie frică. Când nu știi ce te așteaptă, logic e să te temi, nu să te arunci cu capul înainte, necalculat. În bezna viitorului nu sari, ci pășești cu grijă, ca să fii sigur că supraviețuiești necunoscutului. Numai proștii nu se tem și doar cei care se tem se întorc să ne spună poveștile despre curaj. Tehnologia ne-a eliberat de multe probleme practice, dar ne-a încătușat mințile într-o mediocritate puerilă. Ca bărbați, nu știm să ne mai asumăm responsabilități. Așa am fost educați, fără expunere la pericole, iar acum plătim prețul: imaturi, fugim de tot ceea ce ne sperie. Iar fără bărbați responsabili, nu ai cum să ai o societate matură. Prea des, le învinui pe fete că nu mai apreciază profunzimile – de unde să le ia, dacă noi nu le mai construim? E incredibil cât de greu a ajuns să luăm decizii. E adevărat, lumea a devenit mai complexă, cu implicații pe multe planuri, dar tot nu e justificată frica de înaintare. Astăzi, când vedem pe cineva puternic, ne lăsăm impresionați – dar de ce nu facem eforturi să îi devenim asemenea? Din păcate, nu știm drumul către țintă: observăm rezultatele în viața altora, dar suntem prea pierduți ca să o scoatem singuri la capăt. Soluții există, dar necesită alegeri, curaj și dorința de a ne învinge fricile. Putem începe prin a ne stabili realitatea și starea de fapt. Continuăm prin a dărâma ce nu e constructiv și apoi luptăm să clădim valori durabile. Ne întoarcem către...

Citește mai mult...
Oameni și oameni

Oameni si oameni


Scris de | 12 mart. 2019

Probabil asta este înțelepciunea supremă: să ajungi să îi iubești pe cei din viața ta ca și când ar rămâne acolo o veșnicie, deși știi că vor pleca chiar mâine. Pe unii nu-i alegi, trebuie să îi iubești așa cum îi găsești. Până la urmă, nu doar ei îți strică viața ci și tu le-o încurci pe-a lor din plin. Dar, dacă reușiți să vă sincronizați și acceptați, îți construiești o familie nu doar în acte, ci și în realitate. Cu alții, însă, e mai complicat. Lumea e plină de indivizi comuni, dar care se cred speciali. În linii mari, toți suntem la fel – doar unele detalii ne diferențiază. Trăind, te lovești de tot felul de oameni. Majoritatea sunt străini și străini îți rămân. Unii se dovedesc străini chiar și după ce ai dormit cu ei în pat, dar sunt câțiva care îți devin apropiați. Cu ei, traiul parcă capătă sens. Îi numești prieteni, chiar dacă nu toți te consideră la fel. Povestești, te joci, explorezi, te bucuri alături de ei de tot ceea ce lumea asta are de oferit. Treceți împreună prin greutăți, dar și prin fericiri. Sunt, totdeauna, lângă tine. Ei, evident, reprezintă cazurile rare. În celelalte, lucrurile nu stau chiar așa roz. De multe ori rămâi singur, fix când aveai cea mai mare nevoie de cineva. Constați, cu stupoare, că rolul ți s-a terminat și că e vremea să ieși din scenă, chiar dacă tu mai ai de zis câteva replici. Pentru unii, ești stâlp când îi bate furtuna. Pentru alții, ești vâslă când nu bate vântul. Pentru cineva, devii batistă când sufletul îi e sfâșiat. Pentru altcineva, portofel când buzunarele îi sunt găurite. De la fiecare, primești câte un rol. Efemer, așa cum sunt toate pe lume. Iar când îți vine rândul, nu ai de la cine să ceri, teatrul e pustiu… Uneori, te gândești dacă ei se gândesc la tine. Dacă, în tumultul nebun al societății, există oameni care se opresc și zic, în sinea lor, de bine. Cărora le e dor să te vadă, să te asculte râzând sau să se bucure cu tine în preajmă. Te întrebi dacă, așa cum uneori tu le simți lipsa, și tu însemni ceva pentru ei. Dar, cum tăcerea spune mereu fix ce nu vrei, nu o să afli niciodată. În timp, te obișnuiești. Nu mai oferi și nu mai aștepți să primești. Cu durere, înveți să te pui mereu pe tine primul – dacă ai loc și pentru ei, mai vezi. Îți înșiri, deci, zilele, egoist, dar și fără satisfacții. Există însă și altfel de oameni: cei distanți, dar care îți sunt aproape. Aceia cu...

Citește mai mult...
Un 2018 al mișcării

Un 2018 al miscarii


Scris de | 7 ian. 2019

Ca în fiecare an, provocările și listele cu ținte se adună stivă, doar-doar de data aceasta va fi mai bine. Pentru mine, însă, din cauză că prea rar m-am putut ține de rezoluțiile din Ianuarie, abordarea s-a materializat într-o încercare puțin diferită: aceea de a lăsa viitorul să mă surprindă. Pus față în față cu ispita, totuși, am călcat strâmb, alegându-mi o singură provocare pentru anul ce abia s-a încheiat: 100 de zile în care să ies din casă, la diverse activități – am denumit-o, generic, #100activedays. Scopul nu a fost acela de mă lăuda, ci de a-mi contoriza progresul și de a mă mobiliza să mă bucur de activitățile care îmi plac, cât mai des. Fără să știu dacă numărul e mare sau mic, m-am aruncat înainte, către un final abia întrezărit. Activitățile au variat, acoperind o arie largă de domenii: bicicletă, alergare, drumeție montană, mers pe jos (am socotit doar zilele cu peste 15 km) și ski de tură, dar au existat și zile cu antrenamente cardio în casă pe care am ales să nu le contorizez. Dincolo de toate, mă interesa să schimb decorul și să inspir aer oxigenat, nu doar să îmi chinui mușchii pentru o vreme. Finalul m-a prins frumos, cu 144 de zile active. Conform Strava, însă, ajung la 156, excursia din Caucaz nefiind înregistrată (am făcut eu calculele). Cea mai activă lună a fost Iunie, cu aproximativ 200 de ore, iar ciclismul a condus topul activităților. Am însumat aproximativ 135.000 de metri urcați (echivalentul a 15 Everest-uri) și peste 600 de ore. Ca distanță, am ajuns din România până în Africa de Sud, adică am parcurs în jur de 8500 de kilometri – depărtarea devine mică, dacă o împarți în suficient de multe antrenamente. Cum ideea încercării a #100activedays a venit nu ca o provocare, ci ca o contorizare, așa și articolul de față vine nu ca o laudă, ci ca o retrospectivă. Punând concluziile pe hârtie, se pot vedea tiparele care aduc rezultate. În plus, exemplul poate motiva pe oricine să facă schimbări în maniera în care abordează viața – câteva minute de activitate pe săptămână sunt nu doar de dorit, ci chiar necesare. Pentru 2019, recunosc, nu mai am o astfel de abordare, deși am un prieten care încearcă 300 de zile de activitate. Pentru mine, vreau ca acesta să fie mai mult un an de introspecție, de explorare în mine și în afara mea și de călătorii cât mai îndrăznețe. Simt că sunt în fața unor schimbări majore, așa că îmi permit să abordez lunile ce vin cu ochelari puțin diferiți. Până la mai multe vești, vă las cu...

Citește mai mult...
Cadoul meu de Crăciun

Cadoul meu de Craciun


Scris de | 24 dec. 2018

Ne aflăm în perioada aceea a anului când familia și relațiile contează mai mult decât în alte zile, iar cadourile sunt ridicate la rang de cinste. Sărbătorim Crăciunul – nașterea lui Isus la origine – și avem posibilitatea să petrecem mai mult timp de calitate cu cei dragi, dar și cu noi înșine.  Ca și tine, mă bucur de o săptămână cu familia, în aerul curat de la țară. Dar, pentru că vreau să rămânem aproape, m-am gândit să îți ofer o mică atenție care, sper eu, te va entuziasma.  Pentru mine, iarna e perioada în care îmi stabilesc nebuniile pentru anul ce vine. Din cauza vremii capricioase și a frigului, petrec mult timp planificând excursii și visând la aventuri uimitoare. Astăzi, m-am decis să te infestez cu virusul meu: ai posibilitatea să descarci un scurt ghid de cicloturism, gratuit, în doar câteva secunde.  Ce informații vei găsi în cadoul de la mine? Ce implică o călătorie pe bicicletă, la nivel practicCe să ai în vedere înainte de a pleca la drumCe cheltuieli să pui pe hârtie, în stabilirea bugetuluiCum să îți alegi destinațiaLa ce posibile probleme să ai grijăCum să te pregătești fizicȘi multe altele.  Dacă ești tentat să spui „pas” pentru că este despre bicicletă, iar tu nu mergi cu bicicleta, te grăbești – principiile și informațiile oferite prind bine în orice tip de excursie, nu doar cele pe două roți. Nu mă crezi? Descarcă și o să te convingi singur! VREAU GHIDUL! În altă ordine de idei, mai vin cu un cadou: pentru că acest ghid face parte din ultima mea carte (Ținutul dintre Mări), până mâine seară îți poți comanda propriul exemplar la doar 20 de lei (în loc de 25 de lei). Ce vei găsi în carte? 200 de pagini de impresii și povestiri din țări mai puțin umblate – Georgia, Armenia și AzerbaidjanPovestea ascensiunii pe Elbrus (5642 m), cel mai înalt vârf din EuropaGhidul de plecat la drum pe care deja îl ai12 pagini cu fotografii color din excursieInformații despre cărțile mele anterioare Pentru comenzi și mai multe informații: www.bogdanmatei.ro/caucaz. Enjoy! Să ai timp frumos oriunde te-ai...

Citește mai mult...