invalmaseala de cuvinte


Ce caut eu nu are încă nume

Ce caut eu nu are inca nume


Scris de | 7 dec. 2018

    Ce caut eu nu are încă nume, Așa că-mi văd de mers către niciunde Și n-o să râd, când astfel mi se spune, Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge. E doar necunoscut în tot ce-i viață Indiferent ce oamenii vor spune; M-avânt, discret, în pâcla numai ceață, Ce caut eu nu are încă nume. Păreri lovesc, iubirea e pierdută… Pe chip dansează lacrimile surde, Nu auzim din jalea cea nespusă, Așa că-mi văd de mers către niciunde. Țipăm, în șoaptă, toți și fiecare Cu sufletele numai răni și bube; Îmi văd de ce înseamnă a mea cale Și n-o să râd, când astfel mi se spune. Cu inima bucăți, în așteptare Privesc spre orizontul numai sânge: Suspin cu ochii șterși, a depărtare, Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge. Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge Și n-o să râd, când astfel mi se spune, Așa că-mi văd de mers către niciunde: Ce caut eu nu are încă...

Citește mai mult...
Departele de-aproape

Departele de-aproape


Scris de | 4 dec. 2018

Am vrut să plec, la ceas târziu, Departe-n noaptea cea de gheață Să mă dispers, să nu mai fiu O umbră-n zi, un fum în viață. Am rătăcit prin zări nefaste, M-am aruncat în văi de-abis; Am căutat spre culmi albastre Tot respirând coșmar de vis. Departele îmi strigă-n șoaptă Că doar la el, mă voi afla! Istoria e înțeleaptă, Mă sfătuiește a mai sta. Dar eu, nebun în a mea cale, Aleg să merg cu pași deciși, Nu către-un sens ce drumul are, Doar nicăieri, cu ochii-nchiși. Arunc poverile din suflet, Îmi întind aripi ca să zbor… Mă pierd, stingher, în al meu umblet, Oftez cu inima doar dor. Mă-ntorc pe prispa cea uitată Ce are sfaturi pentru tot, Mă uit spre ușa stând blocată Mișcându-se de zor, pe loc. Și înțeleg, brusc, fără zarvă Cum e departele, aproape – În împletirile din frază, Aproapele-i, de fapt,...

Citește mai mult...
Praf de frig

Praf de frig


Scris de | 27 nov. 2018

Mă uit la chipul cel din mine, Nu recunosc că sunt străin! Mă lupt cu traiul spre mai bine, Nu vreau să fug de timp hain. E faină viața de afară, Când îndrăznești să o trăiești! Ies pe balcon, în prag de seară Te-ascult, distant, cum îmi șoptești. Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi, Dar să te caut, nici nu vreau! Te las pe tine să te chinui, Să mă transformi ca să mai stau. E frig cu nori sub praf de stele, Visez la toate ce-mi doresc – Mă-nchid în suflet fără ele, Nu sunt aici să le primesc. Mai stau o clipă în uitarea Ascunsă-n strat de infinit, Mă joc, în gând, cu alinarea A tot ce ești:...

Citește mai mult...
Iubirea se scrie fără virgule

Iubirea se scrie fara virgule


Scris de | 21 nov. 2018

Am scris cuvintele în grabă, Ca nu cumva să risc să uit; Le-am mâzgălit pe tabla neagră, A sufletului așternut. M-am încurcat în sentimente, Nu sunt expert în a iubi! Rămân cu gândul în valențe, De ce a fost, sau de ce-ar fi. Am aruncat la coș cu ele, Cu virgulele ce ne-opresc Din a fi liberi pân’ la stele, Prefer să-ncerc, chiar de greșesc. E șmecheră iubirea tare, Fentează reguli și poteci Te urcă-n vârf, te-aruncă-n vale De nu știi dacă vii sau pleci. Nu se mănâncă din tipare, Ci bădăran, cu mâna-n blid Nu-i dragoste ca-n așteptare Chiar dacă te zdrobești de zid. Mă-opresc aici din amețeală, Am zis destule fără glas! Adaug doar o îndrăzneală, De inimi pure de popas. Căci tot în jur e doar iubire, De o privești cu ochi senini Nu e alt drum spre viețuire, Decât cu bine să fim plini. Te rog, deci, noapte de speranță, Să nu alergi spre răsărit Există-un sens în temperanță, Chiar dacă-ți pare...

Citește mai mult...
Asta nu-i viață

Asta nu-i viata


Scris de | 19 nov. 2018

Te naști cu greu, plângând amar, Doar ca să crești să lupți mereu; Te zbați adesea, în zadar, Sperând că sus e-un Dumnezeu. Alergi să ai o viață bună, Să aduni bani să te târăști – Suspini ades’, privind spre lună, Te-ntrebi ce sens ai de trăiești? Te doare singur în durere, Râzi doar cu tine în oglinzi… Mai guști și zile mai cu miere, Mai și frumos uneori prinzi. Dar nu e viață asta dură, Cu chin și luptă să răzbești! Îți vezi, în timp, ființa sură, Disperi atunci, căci te-ofilești. Ne-am învățat să vrem puținul, Sperând că e și mâine-o zi… Uităm că timpu-aduce chinul, Fără să știm cât vom mai fi. E viață cea în care astăzi Alegi să faci tot ce-i frumos, Când înțelegi că ani-s fragezi, Și că prezentul e spumos. Vei fi atunci o mângâiere Și zâmbet pentru ochii plânși, Vei înțelege că-n durere, E loc pentru sclipiri...

Citește mai mult...