invalmaseala de cuvinte


Mai târziu

Mai tarziu


Scris de | 14 apr. 2019

Mai bine mai târziu, atenți la ce-i zidire,Decât fugind, pe grabă, către nicăieri…Să îți cunosc, deplin, tot ce-i ascuns în fireE visul meu de azi, mâine și ieri.  Mai bine mai târziu, sub cerul numai stele,Gustând a ierbii în amurg doar bruma;Mai bine mai târziu, cu martore doar ele,Mai bine mai târziu, dar pentru...

Citește mai mult...
Primăvara speranțelor mele

Primavara sperantelor mele


Scris de | 20 mart. 2019

Ninge cu frunze de aurÎn primăvara speranțelor meleMi se așază toate-n tezaurPeste-așteptările vieții prea grele. Urc cu privirea spre ceruri,Plămădind bogățiile-n laur. Se pierd chiar și asprele geruri:Ninge cu frunze de aur. Mă-ngân prin pădure spre zare,Luptând să pricep ce-mi spune-a ta vrere.Ce-i sus seamănă tare a mareÎn primăvara speranțelor mele. Și urc, urc, oftând tot departe,Meșterind la cărare ca faur – Mai spune-mi, te rog, două șoapte,Mi se așază toate-n tezaur. Zâmbesc, tot visând revenireaDe dincolo de zilele rele…Așterne-ți în mine privireaPeste-așteptările vieții prea grele. Peste-așteptările vieții prea greleMi se așază toate-n tezaur,În primăvara speranțelor meleNinge cu frunze de...

Citește mai mult...
Om sub scrum

Om sub scrum


Scris de | 19 mart. 2019

În seara asta n-am să dorm,Mai vreau să mă gândesc un pic la tine – Dă-mi voie să visez și sorbDin frumusețea ta de vorbe line. Ne-am cunoscut cu veșnicia,Când nu știam ce e pe lume viitor;Am încropit, la pas, tovărășiaA unei vieți sub soare și sub nor. Te știu, cumva, dintotdeauna,Dar altfel parcă-mi ești așa străin! O chip de lut senin ca luna,Ce cauți, încă, peregrin? S-au strâns pe sticla-mbătrânirii,Mulți ani prea scurți, ce păreau lungi –Te vezi în geamul nemuririiȘi nu știi de să râzi, sau plângi. Ești norocos că ești în viață,O știi, prea bine, orișicând;Ești trist că nu trăiești odată,Acea speranță de neînfrânt! Ca toți din jur, o suflet tânăr,Aveai noian de visuri de atins…Dar le-ai pierdut pe-alte tărâmuri,Ca un tăciune s-au tot stins. Mă tot gândesc de mult la tine,Mi-e dor să mă avânt spre-albastrul cer –Așteaptă-mă, te rog, pe mine,Chiar dacă-am obosit sa sper! Ridică-mă din praful aspruAl zilelor fără sfârșit de pași pe drum – Mai dă-mi din luciul tău de astru,O, om, uitat de toți sub scrum!  Și-atunci, în ziua-aceea mare, Când vom putea în ochi să ne privimNe vom zâmbi cu încântare,Chiar de târziu ne...

Citește mai mult...
Liniștea din necuvinte

Linistea din necuvinte


Scris de | 14 mart. 2019

Mi-e dor să ascult liniștea din necuvinte,Cu ale lor împletiri de argint lustruitCe-aduc șoapte mulțime în minte,De când încă aflam cum e în iubit. Mă arunc către cerul mai negru ca noapteaSă caut lumina ce zbate din el – Mai lasă-mi o urmă de bine în carteaCe-o scrii la plecare, s-o citesc tot la fel. Nu e durere mai mare în sufletul singurDecât amorsare de-amurg în culori –Cu roșul din ele încep să mai gângurMetafore, versuri și rime din sori.  Închid ochii în așteptarea de gheațăA zilei de mâine ce nu vreau să vină.Îmi strâng peste inima cârpă o zdreanță,Crezând c-o s-apară și-un pic de lumină....

Citește mai mult...
Troc

Troc


Scris de | 21 feb. 2019

Mi-e dor de-un infinit închis între cercuri, Care să se-avânte mai sus chiar de noriA nemuririi întinsele vrejuri,A cel ce tu ești, când ești gata să mori. Nu e metaforă aspră ca viața, Ce te învârte, abrupt, pân’ te ștergi. Nu e plăcută deloc dimineața, Când te trezești și la fel cum erai, încă ești. Dincolo de soarele ce-n flăcări apune,Grăbit spre un orizont mai curatE ultima izbucnire a unei inimi ce spuneCă totul s-a dus și că plânsul ți-e spart. Nu este cale de mers prin pustie, Iar în furtuni ți se șterg chiar și pașii:Rămâne a morții senină urgieCare te-aduce pe câmpul de mână cu lașii. Nu este dor mai mare în mine, Decât să sparg vârtejuri de-abis…Mai vreau o silabă de-un pic de mai bine, Să schimb greu coșmar, pe un dram sec de...

Citește mai mult...