invalmaseala de cuvinte


Praf de frig

Praf de frig


Scris de | 27 nov. 2018

Mă uit la chipul cel din mine, Nu recunosc că sunt străin! Mă lupt cu traiul spre mai bine, Nu vreau să fug de timp hain. E faină viața de afară, Când îndrăznești să o trăiești! Ies pe balcon, în prag de seară Te-ascult, distant, cum îmi șoptești. Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi, Dar să te caut, nici nu vreau! Te las pe tine să te chinui, Să mă transformi ca să mai stau. E frig cu nori sub praf de stele, Visez la toate ce-mi doresc – Mă-nchid în suflet fără ele, Nu sunt aici să le primesc. Mai stau o clipă în uitarea Ascunsă-n strat de infinit, Mă joc, în gând, cu alinarea A tot ce ești:...

Citește mai mult...
Iubirea se scrie fără virgule

Iubirea se scrie fara virgule


Scris de | 21 nov. 2018

Am scris cuvintele în grabă, Ca nu cumva să risc să uit; Le-am mâzgălit pe tabla neagră, A sufletului așternut. M-am încurcat în sentimente, Nu sunt expert în a iubi! Rămân cu gândul în valențe, De ce a fost, sau de ce-ar fi. Am aruncat la coș cu ele, Cu virgulele ce ne-opresc Din a fi liberi pân’ la stele, Prefer să-ncerc, chiar de greșesc. E șmecheră iubirea tare, Fentează reguli și poteci Te urcă-n vârf, te-aruncă-n vale De nu știi dacă vii sau pleci. Nu se mănâncă din tipare, Ci bădăran, cu mâna-n blid Nu-i dragoste ca-n așteptare Chiar dacă te zdrobești de zid. Mă-opresc aici din amețeală, Am zis destule fără glas! Adaug doar o îndrăzneală, De inimi pure de popas. Căci tot în jur e doar iubire, De o privești cu ochi senini Nu e alt drum spre viețuire, Decât cu bine să fim plini. Te rog, deci, noapte de speranță, Să nu alergi spre răsărit Există-un sens în temperanță, Chiar dacă-ți pare...

Citește mai mult...
Asta nu-i viață

Asta nu-i viata


Scris de | 19 nov. 2018

Te naști cu greu, plângând amar, Doar ca să crești să lupți mereu; Te zbați adesea, în zadar, Sperând că sus e-un Dumnezeu. Alergi să ai o viață bună, Să aduni bani să te târăști – Suspini ades’, privind spre lună, Te-ntrebi ce sens ai de trăiești? Te doare singur în durere, Râzi doar cu tine în oglinzi… Mai guști și zile mai cu miere, Mai și frumos uneori prinzi. Dar nu e viață asta dură, Cu chin și luptă să răzbești! Îți vezi, în timp, ființa sură, Disperi atunci, căci te-ofilești. Ne-am învățat să vrem puținul, Sperând că e și mâine-o zi… Uităm că timpu-aduce chinul, Fără să știm cât vom mai fi. E viață cea în care astăzi Alegi să faci tot ce-i frumos, Când înțelegi că ani-s fragezi, Și că prezentul e spumos. Vei fi atunci o mângâiere Și zâmbet pentru ochii plânși, Vei înțelege că-n durere, E loc pentru sclipiri...

Citește mai mult...
Cu sufletul plin

Cu sufletul plin


Scris de | 11 nov. 2018

Adie vântul printre cetini Pe-acoperiș de sat timid… Sosești aici ca să îți piepteni, Al sufletului câmp arid. E plin de pace în pădure, De-ți numeri inima, șoptit – Poți să asculți ce ea îți spune, Devii ce vrei, în asfințit. Nu are locul nicio vrajă, Decât pe cea de i-o oferi. Mai dai, în tine, încă-o șarjă, Când îți e bine…sau nu speri. Sunt locuri simple-n astă lume, Care-amintesc de cine ești; Pentru ceilalți pot fi doar glume, N-o să-ncetezi să le...

Citește mai mult...
Cad frunze

Cad frunze


Scris de | 31 oct. 2018

Se-adună toamnă maronie Peste al inimii decor; Cad frunzele-ntr-o veselie, Cu amintirile ce mor. S-au dus nuanțele-n văpaie Ale naturii zeu tablou. Nu au rămas decât gunoaie Și totu-i vechi, nimic nu-i nou. Mă uit la razele ce-aleargă Către o lume mai frumoasă – Cine-ar putea să înțeleagă De ce e viața dureroasă? Cad frunzele-n păduri mulțime, Bătute-n zări de adieri… Rămâne-n urmă timp de bine, Cad frunzele din...

Citește mai mult...