invalmaseala de cuvinte


Nu in zadar

Nu in zadar


Scris de | 26 oct. 2018

  E-o liniște grozavă-n noapte, Sub cerul înălbit de stele… Privesc spre crestele ce-n șoapte, Îmi cheamă gândul către ele. Sunt obosit de alergare Și de urcat către abis – Se vede limpede spre vale Că nu-i ușor, decât în vis. E frig. Dar vântul încă-așteaptă, E răbdător cu neputința. Respir alert, poteca-i dreaptă, E scumpă-adesea neștiința! În jur, doar eu cu-a mea ființă, Deși nu-i singura chemare. Nu e răgaz de-ngăduință, Căci orice zi e-o provocare! N-am să-nțeleg ce e cu viața, De cere luptă grea, noroi… Dar parcă-așa se-ngroașă ața Hrănind din riscului nevoi. Privesc spre umbra cea albastră A traiului pe-acest pământ… E-așa de sus a păcii creastă, E-atât de greu s-aduni avânt! Mă-ntreb ce sens are urcarea? La ce tot bun să lupți mereu? E mai ușoară delăsarea, Să fac ca cei din jurul meu! Oftez, zidind tot cu speranța Că drumul duce la final; Chiar rătăcit, am cutezanța De-a fi oricum, dar nu-n...

Citește mai mult...
Se duce toamna

Se duce toamna


Scris de | 19 oct. 2018

Îmi fuge toamna din privire, Spre zări închise-n cenușiu Se duce către amintire, Devin oricum, numai nu viu. Se sting culorile pe dealuri, Ca soarele spre asfințit. Se-nghesuie în cer balauri, Să plouă-n veci, necontenit. E tot mai frig și goală-i lumea, Căci vântul mătură alei… Se schimbă toate-n gri, aiurea, Vezi totul trist, deși nu vrei. E drept, ea a venit la vreme, De s-ar fi dus în alte țări! Mai bine te mișcai alene, Tu, iarnă, din distante zări! Mai vreau momentele senine, De toamnă veselă pe creste, Ca să colind poteci de bine Să-mi prindă sufletul de...

Citește mai mult...
Te-ntorci

Te-ntorci


Scris de | 16 oct. 2018

Te-ntorci la mine după gândul Uitat cândva, de bunăvoie. Eram atunci nu singur unul, Ci singurul după-a ta voie. Te-ntorci să-l iei, nu să-l repeți, Căci vorbele se spun să zboare. Când vrei, ușor e să te-mbeți, Ignori să simți că te și doare. Ți-l dau, doar ia-l cu bucuria Nevinovată din priviri. Frumos era când armonia Orbea în juru-i prin sclipiri. Păstrează-l într-un loc de cinste Cum fac și eu cu tot ce ești. Aruncă-mi umbrele mai triste, Ca să-nvăț drumul pentru vești. Nu o sa bat cu nesimțirea Celui ce-a fost mult în trecut, Doar mai strecor din amintirea A ce-am pierdut din ce-am...

Citește mai mult...
Nu ma intorc

Nu ma intorc


Scris de | 2 oct. 2018

Motto: Singurătatea se măsoară-n oameni,  Ce mint că te iubesc deplin.    Eu am să plec Într-un văzduh de necuprins, Să fiu, cum sunt, doar eu Când ceilalți trec, Nu greu. Nu o să plâng, Dar în regret Îmi voi ascunde amintiri De drept, Printre priviri. Nu mă întorc! Mă duc cu inima în zări, Timid și trist Pierdut sub mări, De antracit. La ce-aș veni? De ce-aș mai sta? În lume locul nu-mi găsesc. Oricât aș vrea acum uita Nu reușesc. Mă duc… Nu fug, ci-mi regăsesc Frânturile demult. Mă înroșesc, Privind al sarcinii tumult. Nu mă întorc, Deși tot plec; Rămână lumea cum o știu Și suflet-mi la fel: tot sec. Pustiu! Nu mă întorc, Cert, nu la...

Citește mai mult...
Strigăt în șoaptă

Strigat in soapta


Scris de | 30 sept. 2018

Mă uit în jur: E beznă rece, Iar ochii mi se duc în gol. Nu trece… E cerul plin de stele, Dar inima e doar abis. Suspin adânc: Mi-e dor de ele, De aspirații. Și de vis… Voiam să fiu Nu doar povară, Ci suflet cald, plin de frumos. Am eșuat ca într-o gară, Când spre pustiu Un tren mai pleacă, La ceas stingher de înc-o seară. Și strig! Și strig! Și strig, o! tare!… Să sparg ecoul de pereți, Să simt că-n sufletu-mi ce moare, Mai caut, totuși Niște vieți! M-aud doar eu – Nu-s șoapte lângă Să mai mângâie din dureri. Mă urc pe munte să se frângă, Singurătăți de prin păreri. Nu trece!.. ‘și face cuib definitiv Nefericirea unui loc amar. Afară-i rece, În suflet e ghețar. Privesc în jur: La ce tot bun al vieții dar? Mai strig odat’ Mai plâng un vis. Nu tuturor ne este...

Citește mai mult...