Wow! Am deschis site-ul după o infinitate de vreme și îmi e greu să accept că nu am mai scris…ei bine, de 3 luni încheiate! Pusă pe pauză în lock-down, viața a galopat peste vară cât să nu rămână în urmă, iar eu, în încercarea de a ține pasul cu ea, nu mi-am mai găsit …
Încerc să îmi țin ochii deschiși, dar oboseala de peste zi mă dărâmă, fără drept de apel. Aud potopul cum bate pe folie și știu că o bună parte din el trece, nestingherit, în adăpost, dar mintea și corpul refuză să reacționeze. E prima noapte în Delta Dunării, într-un cort prost de 100 de lei, …
Îmi place uneori România tocmai pentru lipsa benefică de civilizație pe care o are, adică pentru că libertatea de mișcare este mai ușor de dobândit și păstrat. Pe la noi natura încă nu este atât de reglementată, iar cine își dorește aventură o găsește din plin…Cred că este un mare minus al statelor moderne faptul …
Nu știu dacă se împătimește un obicei, dar, în ultimii ani, în fiecare iarnă am fugit câteva zile într-o scurtă vacanță, de preferat mai caldă. Așa am văzut Roma, Marocul, Berlinul, Atena etc, nu pe îndelete, dar suficient cât să merite. În 2020, a venit rândul Iordaniei, o țară cunoscută din Orientul Mijlociu, ce a …
Zgribuliți de frig, ieșim din cort devreme, doar ca să ne lovim de norii joși ce zugrăvesc atmosfera în apăsător. Strângem, pe fugă, cortul îmbibat de rouă, dar micul dejun îl amânăm pentru un loc cu soare. Îl găsim curând, după doar 3-4 kilometri de urcare, la fix să nu ne roadă prea tare stomacul. …
E a opta zi de când suntem pe drumuri și, în loc să ne obișnuim, parcă ne este tot mai frig. În fiecare dimineață plecăm cu tot mai multe haine pe noi, pentru o perioadă tot mai îndelungată. Noroc că soarele iese, și astăzi, cu religiozitate, provocându-ne la a mai arunca din cojoace, ca Baba …
“Urăsc forestierele!” îmi spun, în vreme ce îmi arunc picioarele pe gheața alunecoasă a drumului. Frigul dimineții încă mă strânge, suficient cât să mă facă să grăbesc pasul ca să mai adun căldură. Mi se par interminabile aceste caracatițe pe care oamenii le-au înfipt în văile și coastele munților, doar să își facă viața mai …
Vântul ce se înfinge cu forță în cort mă scoate, peste noapte, de câteva ori afară. La fel și un câine ce tot ne dă târcoale, prietenește aș spune, dar nu știu dacă nu și un pic hoțește (după mâncare). Spre dimineață însă nu mă mai mișc din sac, ba îl strâng bine pe mine, …
Ca să te obișnuiești cu drumul e nevoie, în principiu, de câteva zile de tranziție. Când excursia însă este scurtă, aceasta schimbare de paradigmă se face din mers, reușita aventurii depinzând, într-o mare măsură, de viteza de adaptare. Altfel, nici nu pornești, că ai și ajuns la final și tu nu ai apucat să te …
Nu știu cât este ceasul, dar ploaia de pe cort mă trezește brusc din visare. Ca să nu îmi sară somnul, nu deschid ochii, dar torentul care se întețește mă face să renunț și să verific ce e afară. Toarnă cu găleata, dar locul de cort e fără riscuri și, deși îmi e cam rece, …