Doar ingan…

Scris de | 19 nov. 2019 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Mă zbat în necuvinte,
Respirând sacadat.
Simt – inima-mi minte,
În jur e uscat.

Nu știu a scrie,
Dar știu a vorbi?!?
În suflet mi-e vie
Speranța de-a fi!

Mă-ndeamnă la șoapte
Toți pașii opriți.
Închid ochii-a noapte
Și stau: sunt greșiți!

Greșită-i și calea
Și gândul, speranța…
E dulce-alinarea
Că trec ignoranța.

Nu-s multe în suflet,
Dar ce-s, sunt destule!
Mă-mpiedic în umblet,
Las mintea să-mi fure…

Iubesc veșnicia,
Mă-ndes de frumos.
Câștigă-agonia…
Durerea-i prisos.

Cândva dădeam sensuri,
Acum sunt păgân.
Cândva scriam versuri,
Acum doar îngân…

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.