Dragă EU din viitor,
Îți scriu ție, căci nu am altcuiva cui. Sunt înconjurat de oameni, dar niciunul nu pare suficient de implicat ca să mă înțeleagă. Nici cu tine nu știu dacă sunt pe aceeași frecvență, dar sigur cu tine împart mai multe lucruri decât cu străinii din jur.
Nu mai știu cum am ajuns să locuiesc într-un context ce nu e al meu. Cândva, îmi plăcea viața mea și părea că are de toate. Nu aveam prea multe…Acum, când aș putea să spun că nu îmi lipsește nimic, constat că îmi lipsește totul. Mă uit în oglindă și, pur și simplu, nu îmi recunosc ființa. Unde m-am dus? Pe ce valuri m-am pierdut?
Ascultă-mă bine, EU-le din viitor: să nu lași, niciodată, pe cineva la tine în suflet, m-ai înțeles? Decât dacă ești dispus să suferi, să plângi, să dai cu pumnii în pereți și să urli către nori…Pentru că fiecare persoană care îți va trece pragul, va pleca cu ceva din tine. Unele, rare și de neprețuit, vor și aduce – pe acestea să nu le uiți cu niciun chip. Să înveți, însă, să ți le amintești fără să te doară…
Totuși, cel mai dificil o să ți se pară să lași rănile să se vindece. Te vei surprinde în situații pe care nu ți le-ai dorit, dar din care nu poți să mai ieși. Exact ca o persoană prinsă în nisipuri mișcătoare, vei simți că te scufunzi către o moarte lentă, de care nici cele mai disperate eforturi nu te pot scuti. Și o să te trezești, ulterior, fără suflet: vei fi gol, ca o carcasă lipsită de orice valoare.
Învață deci, să păstrezi aparențele. Zâmbește, chiar dacă înăuntru e furtună. Fă haz de necaz, chiar dacă tu nu uiți nicio clipă. Oricum, doar pe puțini o să îi intereseze, iar cei cărora le pasă cu adevărat, vor fi departe. Fie au plecat ei, fie ai plecat tu căci apropierea lor îți făcea rău, nici nu mai contează! Cert e că alegerile dor tare, iar alegerile nefăcute sfâșie în carne vie. Regretul a ce ar fi putut fi e crunt, măcinând și cele mai tari ființe!
Una peste alta, să știi că viața e pentru nefericire. Momentele dulci sunt atât de rare și frugale că poți nici să nu le iei în seamă. Fiecare din ele merită, e adevărat, căci te ajută să mergi înainte, dar în rest nu contribuie decât la a face noaptea și mai neagră – cum să ți se pară altfel întunericul, când ai gustat lumina?
Așadar, când vine vorba de intensitatea sufletului, mulțumește-te cu mediocritatea. Nu îți oferi sentimentele, aspirațiile și visurile nimănui – de ce să riști să te fărâmi bucățele la picioarele cuiva? Să te aduni e greu…și mereu se pierd unele piese. La rândul tău, nu accepta niciodată mai mult decât poți duce – o să ți se pară tentant să te joci cu oamenii, dar luptă să reziști ispitei. Așa cum tu nu vrei să fii rănit, alege, la rândul tău, să nu rănești pe nimeni – dacă nu ești gata să le culegi lacrimile de durere, atunci cu niciun chip să nu profiți de cele de fericire!
Mai mult, ai grijă să te ferești de EA… O să o recunoști dintr-o privire, iar atunci să fugi ca și când viața ți-ar fi în pericol – deși tu nu știi, viitorul chiar îți depinde de asta! Cu toții avem o persoană pe care, dacă o lăsăm prea aproape, nu ne-o mai scoatem niciodată din suflet. Fiecare o cunoaștem, fiecare știm că suntem expuși la o întâlni. Deci, fără nicio reținere, când o să o zărești, să te întorci și să pleci. Mai bine să nu știi ce ai fi putut avea, decât să regreți ce nu ai avut…
Cumva, într-o zi, poate o să te găsească ea. Să fii gata, deci, să o primești cu brațele deschise. Până atunci, însă, încearcă să supraviețuiești. Dacă poți.
