E lungă noaptea în mai,
Dar dragostea încă prea scurtă –
Aș vrea să te rog să mai stai
Cu vocea-mi șoptită și surdă.
Prea fuge lumina în mai,
Cu înserarea te-oprești depărtare…
Îmi plâng vremea când încă-mi-erai
Și strigăt, și dor, și-alinare!
Chiar fericirea e strânsă în mai,
Și scurtă, și lungă ‘opotrivă.
Te rog, doar puțin, să mai stai,
În noi iubirea devină captivă!
