Trup de lut si de tarâna,
Suflet de pribeag în zare,
Te mai vrei tinut de mâna
Si-ai mai vrea sa râzi la soare…
Esti tot tu, timida fata,
Esti tot tu, micutul june,
Tot copil, ca altadata
Ti-este sufletul, batrâne!
Ochii tai, din alta lume,
Par desprinsi precum din basme,
Parul tau, a’ marii spume
Te-a adus dintre fantasme.
Obosit de-atâta viata,
Cocosat si într-o râna,
Te-ai pierdut de mult în ceata,
Trup de lut si de tarâna.
Tot razbind prin vrajba lumii
Mai cutezi a-ti urma drumul,
Chiar de râd de tine unii
Blestemând… ”Priviti nebunul!”
Nu te-ar mai opri din cale
Nici de ar veni cu care,
Ori cu sabii si pistoale,
Suflet de pribeag în zare.
Ridul aspru de pe frunte,
Glasul ragusit de vreme,
Mersul leganat prin curte,
Somnul scurt si plin de temeri,
Au sapat cu multa ura
Amintirea ta batrâna,
Dar de mama ta cea buna,
Te mai vrei tinut de mâna…
Fapte vechi, de mult uitate,
Tot stârnesc inima-ti vie,
Toate luptele purtate,
Si iubiri, si.. cine stie?!?
Ah! Drumet printre ruine,
Printre flacari si vâltoare,
Tot ti-e dor de-acele zile
Si-ai mai vrea sa râzi la soare…
Cât de repede trecura
Anii grei cu-a lor minciune!
Câte ochii tai vazura…
Câte rele, câte bune…
Însa sufletul tau mare,
Mai vorbeste de ”odata”
Caci, în inima-ti de carne,
Esti tot tu, timida fata.
Fruntea ta-i de vise plina.
Înca îti e dor de-acasa,
Mai vrei lampa ca lumina
Si cu-ai tai sa stai la masa…
Sunt aievea toate – însa –
povestirile cu zâne,
Caci, sub mâna tremurânda,
Esti tot tu, micutul june.
Buzele-ti rostesc adesea
Întâmplari din tinerete.
Parca îti lipseau atuncea
Vesnicele doua bete…
Dar dincolo de cuvinte,
Dor de mama si de tata,
Esti în suflet si în minte
Tot copil ca altadata.
Mai mereu privit cu sila,
Judecat de cei mai tineri,
Esti vazut ca demn de mila
De nepoti, nurori si gineri.
Dar la fel ca si atuncea
Când ai aparut în lume,
Tot copil si plin de viata,
‘Ti-este sufletul, batrâne!
‘Ti-este sufletul, batrâne,
Tot copil, ca alta data,
Esti tot tu, micutul june,
Esti tot tu, timida fata.
Si-ai mai vrea sa râzi la soare,
Te mai vrei tinut de mâna…
Suflet de pribeag în zare,
Trup de lut si de tarâna!
Poezia este scrisa de un bun prieten de-al meu si mie imi place mult de tot.(Pot sa spun ca e geniala! 🙂 ) Stiu ca daca nu puneam randul acesta, credeati cu totii ca apartine unui mare poet. Si nu ati fi gresit in totalitate, pentru ca apartine unui (viitor) mare poet.:)
