Ultimul examen, ultimele versuri scrise. Cred ca o sa transform acest obicei in traditie.:)
Și totu-i o iluzie în viață,
E marfă ieftină vândută-n piață;
Minciuni sfruntate, păcăleli și înșelări
De parcă-am fi venit din hău, din depărtate zări.
Trăim constant iluzia iubirii.
O împletim ades cu-acea a fericirii.
Dar nu vedem că totul are un sfârșit,
Și toate trec, fugind, cum au venit.
Ne-am învățat să viețuim și în societate.
Am dobândit și un concept mai nou: singurătate.
Muncim atât de mult, trăim atât de sec,
Dar nu realizăm că toate de pe astă lume trec.
Iluzii sunt, au fost, vor fi mai multe,
Deși ne vom dori să luăm viața la trânte.
Dar dintre toate, cea mai mare aroganță
E-iluzia prea cunoscută, numită trist: Speranță.
