Am dat de fabula de mai jos într-un scurt material audio realizat de Lorand Soares-Sasz. Mi s-a părut că merită împărtășită; am „omis” însă concluziile lui, din dorința ca fiecare să își ia învățăturile de care are nevoie.
Se povestește că un câine de vânătoare s-a pierdut de stăpânul său, pe undeva prin Africa. La un moment dat vede o panteră venind spre el, decisă să ai aibă parte de un prânz bun. Puțin speriat, începe să gândească și să caute o soluție. Găsește în preajmă câteva oase și se așază, cu tact, cu spatele la pantera care era aproape deja. În momentul în care aceasta se pregătea să atace, câinele se întoarse și zise:”Ce panteră bună am mâncat!”. Pantera o rupse imediat la fugă de unde venise, gândidu-se cât este de norocoasă că a scăpat cu viață din fața acestui câine rău. O maimuță care văzu însă scena alergă repede după panteră să-I povestească cum stau lucrurile, de fapt. Pantera, când auzi realitatea spuse:”Ah!Să vadă ce o să pățească câinele ăla!” Și porni din nou în viteză către câine, cu maimuța în spatele ei. Când văzu câinele cum stau lucrurile și ce a făcut maimuța își zise:”Of, maimuță proastă! Eu cum scap acum?” Își păstră însă stăpânirea de sine, se întoarse spre oase și așteptă. Din nou, când pantera era pe punctual de a-l ataca, se întoarse și îi spuse maimuței:”Maimuță leneșă! Te-am trimis de o oră să-mi faci rost de o altă panteră și tu abia acum vii?”
