Incotro?

Scris de | 28 mai 2019 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Mă-ntreabă sufletu-n oglindă
Ce-am mai făcut de când ne știm…
M-agăț de a speranței grindă
Și-n ochi, tăios, noi ne privim.

E beznă-n luciul dinăuntru,
Scântei de vis…nu mai răsar!
Nu mai aștept să-mi vină rândul,
Pe scena vieții n-am s-apar.

Pe unde? Strigă tot în mine,
Sunt drumuri multe-n asfințit!
Iar căutarea de mai bine
Mă lasă stors și obosit…

Aștept, cu inima-n neștire,
Respir să prind curaj pe drum;
Mă uit la cel din amintire,
Îl scotocesc prin lut și scrum.

Deci, încotro? Cum dai de calea
Nescrisă-n hărți, în semn sau vis?
Nu o cunoști, dar îi simți boarea
Cu izul ei de-adânc abis.

Cu mâna tremurând a gheață
Șterg praful sticlei peste timp:
Scot la iveală o povață:
Dator ești să te ții de ritm!

Nu să învingi, nu asta-i cheia,
Nu cu averi, cu nume mari…
Să cauți drumu-i datoria,
Când ai căzut, să-nveți să sari!

Atunci, în clipa cea eternă,
Când ceasul stă fără suspin
Umblarea-ți scurtă, dar perenă
Își pierde, drastic, din venin.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.