Mă vei iubi

Mă vei iubi în chinuri amorțite,
Luptând să uiți că încă mă iubești
Mă vei vedea-n oglinzile-aurite,
Din sufletul ce minți că tot tu ești.

Mă vei iubi în miez de noapte,
Când nu vei reuși deloc să dormi.
Când gândul va zbura pe pași de șoapte,
Spre-amarul viitor ce-ai vrea să sorbi.

Mă vei iubi în centru de-așteptare,
Dar și pe drumuri când tu vei umbla.
M-oi căuta pe pași crescuți în zare,
Mă vei dori când nu vei vrea afla.

Mă vei iubi și-n numai fericire,
Și când cu ani în spate o s-ajungi;
Îți va fi dor și-n prag de nemurire,
Chiar și când chipul ți-e uscat sub dungi.

Mă vei iubi oricând în astă viață,
Oricât ai vrea să-nveți să mă urăști.
Ascultă, deci, ce-ți spune-a mea povață:
Acceptă, azi, cât nu vrei să iubești.

Și mâine, când la timpul continuu,
Vei fi doar trecut pe obrazul de sare,
Mă vei iubi, urându-mă-asiduu,
Mă vei urî, iubindu-mi chemare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.