Matematica relatiilor

Scris de | 17 ian. 2019 | Despre: de meditat | 1 comentariu


1 + 1 = NOI. Așa s-ar rezuma ecuația unei relații de cuplu. La modul ideal, cel puțin, căci în realitate necunoscutele încurcă socoteala simplă a așteptărilor.

1 + 1 = EU. Cam așa stau, de fapt, concluziile. Iar asta nu e de rău, dacă pui lucrurile în context. Nu neapărat de rău, cel puțin.

Că nu mai suntem în stare să construim relații durabile e un fapt. Ca oameni, ne găsim paralizați în fața schimbărilor sociale, economice și emoționale, încercând să abordăm viitorul cu metode care funcționau doar în trecut. Astăzi, lumea se învârte diferit decât acum câteva sute (sau, mai bine zis, zeci) de ani, iar romantismul cu care am crescut nu face decât să adâncească prăpastia dintre standarde.

Nimic nu te împlinește mai tare ca o relație cu o persoană de sex opus – și, totuși, nimic nu te dărâmă mai rău. Care este, deci, cheia care face diferența? Cum să abordezi situația în așa fel încât ceea ce construiești să nu se năruiască peste noapte?

Ca să fiu sincer, habar nu am! Nu pentru că nu aș putea să îmi dau cu părerea, ci pentru că nu cred în rețete. Suntem persoane dinamice, care, deși asemenea când vine vorba de nevoi, suntem diferite în fața împlinirii acestora.

A înțelege, însă, ce căutăm într-o relație e crucial pentru buna ei desfășurare ulterioară.

Bărbații și femeile funcționează în cu totul alți parametri. Avem – în linii mari – aceleași corpuri, dar creierele sunt departe de a se asemăna. Fiecare, deci, caută și abordează ideea de cuplu/familie prin prisma propriilor ochelari.

Fără să despic firul în patru, femeia vrea siguranță. Nici mai mult, nici mai puțin, doar siguranță! Din această cauză alege un bărbat cu bani și putere, uneori mult mai în vârstă decât ea. De asta te toacă mereu să îi spui că o iubești (chiar și când e evident), cerându-ți gesturi de afecțiune. De asta, până la urmă, nu e niciodată mulțumită: nici de tine, nici de casa în care stați, nici de ultimul concediu etc. Și, tot de asta, adună haine și pantofi, se machiază excesiv și se dă în spectacol pe internet: are nevoie de resurse și de validarea pe care o primește, de la ceilalți, prin ele.

Bărbatul, în schimb, e mai simplu. Obișnuit să se descurce singur, gata oricând să dea piept cu pericolele vieții, el vrea un context stabil, care să nu îi chinuie mintea la fiecare pas. Vrea, deci, o viață predictibilă, unde cauza X să determine efectul Y. Și mai vrea sex, dacă tot a venit vorba. Și liniște. Cât mai multă. Alături de o femeie frumoasă (lângă care se va simți mai bărbat), dacă se poate.

Ca să relaționeze, cei doi intră într-un joc riscant, dar care poate să le aducă câștiguri pe măsură. Practic, într-o relație are loc un troc: dacă îmi oferi ceva atractiv, îți ofer și eu ce cred că am atractiv. Dai ca să primești și primești ca să dai – tot ce ajunge în zona cu investitul necondiționat e o prostie fantastică care sporește nefericirea. Știu, sună cinic, dar realitatea asta arată: relaționăm ca să obținem, chiar și atunci când (aparent) nu obținem nimic (sau nimic plăcut)!

Când înțelegi că ești într-o relație pentru ceea ce primești, abia atunci poți începe să construiești.

Mulți se autoamăgesc că iubirea este despre a oferi, fără să realizeze că nu poți să faci o mâncare delicioasă doar cu un ingredient. Dragostea este mai mult decât dăruire: este un amestec de acceptare, de egoism, de interes pentru celălalt, de stabilire de limite, de maturitate, de deschidere, de încăpățânare, de disponibilitate de a primi, de efort etc. E un fel de salată care, dacă nu are gust bun sau nu te hrănește pe termen lung, va ajunge să se acrească pe raftul cel mai de jos al frigiderului! Iar ca să fie sățioasă, trebuie să aibă elementele care pe tine te fac fericit, fără prea multe din cele care îți provoacă indigestii.

Nu e greșit să nu ceri, ci e greșit să ceri fără să îți faci, la rândul tău, partea. O relație sănătoasă e cea în care partenerii știu ce vor, comunică ce vor și oferă ceea ce e nevoie ca să primească ceea ce vor.

Până la urmă, iubirea e matematică (cu multe greșeli „de calcul”, foarte adesea): ca să dureze, trebuie să ieși pe plus.

Toți venim, în apropierea celorlalți, cu bunele și relele noastre. Fiecare avem probleme nerezolvate, avem așteptări diverse (care mai de care mai nerealiste, dar acesta e un alt subiect), dar și calități frumoase ce ne împodobesc sufletul. Ca să fim acceptați și iubiți, nu trebuie decât să aducem mai mult bine decât rău: atunci și numai atunci, vom primi din partea partenerului investiții care să consolideze relaționarea.

De aici, însă, încep și dificultățile.

Așa cum spuneam, societatea s-a schimbat enorm în ultimii ani. Tehnologia și emanciparea au făcut ca femeile să își poată purta singure de grijă, creându-și acea siguranță care înainte se năștea din dependența față de un bărbat. Astăzi, femeile au carieră, cresc singure copii și, de ce nu, câștigă mai mulți bani decât o fac bărbații! Instinctul, însă, a rămas: femeia vrea pe cineva mai puternic decât ea, care să o conducă și pe care să își testeze nesiguranța.

Bărbații, însă, nu mai acceptă ușor mofturile infantile ale unei femei. Deposedați de propriul rost al existenței – acela de a asigura perpetuarea speciei prin hrană, adăpost și pază – alunecă în feminizarea excesivă, dar și într-o fugă continuă de responsabilitate. Iar asta, bineînțeles, naște frustrare și o acută lipsă de sens: dacă nu am pe cine proteja, de ce să mai trăiesc?

Astăzi, un bărbat poate obține tot ce își dorește fără să mai fie nevoit să înghită minusurile ce vin la pachet cu o relație pe termen lung.

Din cauza tuturor acestor schimbări, dinamica relațiilor s-a modificat masiv. Sunt multe aspecte de luat în calcul, dar care pot fi rezumate astfel: o femeie are aceeași atitudine că i se cuvine totul și că merită să fie independentă, fără să realizeze că tocmai independența ei îi oferă bărbatului libertatea de a-și îndeplini nevoile în altă parte! Astfel, se alunecă într-un cerc vicios: ea cere, el oferă, ea cere mai mult, el nu (poate să) oferă, ea se frustrează, el pleacă.

Sau, bineînțeles, reversul: el nu vrea/nu e în stare să fie bărbat și să furnizeze ce e necesar pentru bunul mers al familiei, iar femeia, pentru că se poate descurca și singură, își vede de ale ei, oricât o doare despărțirea de fraier. De ce să își mai bată capul, când viața îi poate fi mai ușoară și mai frumoasă pe cont propriu?

Se ajunge, deci, la 1 + 1 = 1. Un unu egoist, solitar, în care fericirea nu are loc. Pentru că mereu ești preocupat să primești, fără să te întrebi dacă ceea ce ceri ți se cuvine și dacă ai echilibrat balanța făcându-ți partea.

După multă muncă și implicare, noua mea carte este gata! Povestea unei excursii de patru săptămâni pe bicicletă prin Georgia, Armenia și Azerbaidjan te așteaptă să te poarte prin culturi, zone și experiențe nebănuite! 3000 de kilometri de necunoscut este acum pregătit să devină palpabil și inspirator. Pentru orice comandă efectuată înainte de lansarea oficială, beneficiezi de 25% reducere și autograf! Enjoy!
Vreau cartea cu autograf!

1 Comentariu

  1. Eu cred că, văzute dintr-un anumit unghi toate relaţiile, fie ele de prietenie, de colegialitate, de iubire, la un anumit punct şi de rudenie, etc., sunt un permanent schimb de a da – a lua. În ceea ce priveşte relaţiile de cuplu cred, pe de o parte, ceea ce spunea cineva cum că sunt oameni care vor să meargă la munte şi sunt oameni care vor să meargă la mare dar mai mereu se întâlneşte un om care vrea la munte cu un om care vrea la mare. Pe de altă parte cred că, sunt puţini oameni care se cunosc pe ei înşişi cu adevărat şi sunt sinceri şi corecţi faţă de ei şi faţă de persoana din faţa lor, de asemenea, relaţie de iubire, din punctul meu de vedere, nu poate fi numit jocul pe care şi femei şi bărbaţi îl cunosc şi îl practică deopotrivă.
    Oricum ar fi, o relaţie care se presupune a fi de iubire începe prin a da şi a lua şi viceversa. Sunt oameni care nu se împiedică de a da şi a lua, nu pentru că şi-ar fi stabilit şi împărţit cu grijă în parte responsabilităţile, ci pentru că ei chiar se iubesc.
    Sunt unii care spun că dragostea este de fapt chimie. Spunea cineva că toţi oamenii, mai devreme sau mai târziu se întreabă dacă dragostea durează pentru totdeauna.

    Post a Reply

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.