Mi-ai fost

moonlight_by_gunoldbil-d4t74dt

Mi-ai fost, fără să știi, și muză
Oh, Doamne, câte versuri îți scriam!
Acum privesc ‘napoi și mă amuză
Ce minte de copil și cât de prost eram!

Mi-ai fost, fără să știi, cărare,
Când mă pierdeam știam unde s-ajung.
Acum aștept un soare ce n-apare
Căci drumu-i greu de tot și lung!

Mi-ai fost, fără să știi, lumină
Când nu vedeam nimic, vedeam prin tine.
Și amintirea ta încă m-alină,
Căci te tot port în gând cu mine.

Mi-ai fost, fără să știi, o noapte înstelată
La care doar privești și nu respiri
Căci știi c-ai ruina prin vorbe vraja aruncată
Și-ai dispărea și tu cu ea, ca-ntre clipiri.

Mi-ai fost, fără să știi, o ploaie-n miez de vară,
Ce cade ropot pe pământ și pleacă-apoi
Lăsând în urmă-o adiere clară,
Ce-aduce-a liniște și pacea înapoi.

Mi-ai fost, știind, iluzie deșartă,
Un vis ales sortit de la-nceput pierii.
Căci ai venit ca să te duci, lăsându-mi viața spartă
Ce mi-a rămas? Doar amintirea nemuririi!

Commentarii

    1. Post
      Author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.