Necrolog pentru Viata

 Nimeni nu stie momentul nasterii vietii, asa cum nimeni nu stie exact cand aceasta a incetat sa mai existe. Este cert insa ca fiecare isi inmormanteaza propria viata, dar si pe a altora, in fiecare clipa. Cu fast, cu flori si cavou sau cu un pahar de amar si un mormant simplu si gol. Fiecare in stilul sau. Nu asta are insa relevanta, ci faptul ca viata s-a stins. “Am adaugat ani vietii noastre, dar nu si viata anilor nostrii” spunea Lincoln. Traim, dar nu o viata. Mergem, dar nu pe un drum. Si asta pentru ca viata noastra este undeva jos, la “-2” sau, daca nu este, o sa fie in curand; doar din cauza asta ne-am adunat acum,aici. Nu? Nu ne-am strans sa arancam prima mana de tarana peste propria viata? Si daca nu ne-am strans o facem singuri…In fiecare clipa si la fiecare pas avem grija sa mai aruncam cate un pumn peste viata pe care am primit-o in dar…Imi amintesc de felul in care traiau oamenii in timpurile apuse…case mici, dar familie mare…bani putini, dar fericirea nu se putea numara…viata mai grea, dar o viata vie…Astazi avem grija sa agonisim, tot ce putem, de la bogatii pana la titluri academice…de la nimicuri pana la nimicuri! Daca te uiti in spate nu vezi aproape nimic remarcabil in viata ta, iti poti da seama chiar ca nu traiesti! Ba nu, scuze! “Traiesti”, dar numai pentru tine! De asta a murit viata din viata ta, pentru ca ai avut grija sa incerci prea mult sa pastrezi viata in ea! Nu conteaza ca cineva nu are loc in autobuz, bine ca ai tu. Nu are nicio importanta faptul ca vecinul tau nu are ce manca, bine ca tu ai, si inca din belsug! Chiar nu conteaza ca cineva are probleme atata timp cat pe tine nu te priveste…

Priveste in timp, in spate. Incearca sa descoperi atitudinea oamenilor care si-au perindat vietile prin negura timpului, inaintea ta. Mergi, mergi si opreste-te. Ai ajuns la Isus. Il observi. Ajuta pe altii, vindeca, salveaza. Ai impresia ca viata Sa e moarta, dar la o privire mai atenta iti dai seama ca e exact invers. Paradoxal, viata Sa e atat de plina de viata incat isi revarsa din plinatate si in vietile altora. Si apogeul a fost la cruce, pe Golgota. A ales sa isi dea toata viata din viata Sa pentru vietile naostre moarte. Acum insa “lopata” e la mine. Pot sa aleg sa sap o gropa, sa imi ornez frumos sicriul vietii si sa il cobor in adanc. Dar pot insa sa iau “lopata” si sa ajut la aducerea la lumina a vietii altora! Depinde de mine si de ceea ce vreau sa fac din viata mea…Tu ce faci cu “lopata” ta? Inainte sa iti raspunzi insa, adu-ti aminte sa nu uiti: eram la inmormantarea vietii tale! Continua tu discursul: “Ne-am adunat toti aici pentru a ne …………viata noastra si a altora. Asadar…….”. Sa stii ca mi-ar placea sa stiu continuarea ta! Pana atunci insa ma bucur ca am descoperit cum suna a mea!