Niciun holocaust nu se întâmplă peste noapte

Cândva, în 1939, Hitler invada Polonia și pornea, astfel, Al Doilea Război Mondial. Au urmat 6 ani de lupte și milioane de morți într-o conflagrație ce a cuprins întreaga planetă. Însă cele mai oribile crime nu au avut loc pe front, ci în orașe și sate, direct între oameni.

Holocaustul nu s-a întâmplat dintr-o dată. Treptat, odată cu noi cuceriri, armata Germaniei impunea și discriminarea rasială. La început trebuia să porți o banderolă distinctivă. Mai apoi, ai fost mutat în ghetouri. Ulterior, nu ți s-a mai dat voie să muncești. Și, tot așa, până când evreii au ajuns să fie promovați ca non-oameni: sunt răi, ne sunt dușmani și trebuie izolați în lagăre de muncă silnică! Însă bestialitatea nu s-a oprit aici: de la închidere la crimă nu a mai rămas decât un mic salt…

În est, regimul comunist s-a întărit urmând același drum. Pas cu pas, toți cei care îi puneau la îndoială absolutul, erau deportați și uciși. Mai întâi erai dușman al poporului pentru crime importante, dar în doar câțiva ani erai condamnat la muncă pe viață și pentru un nasture dispărut sau o glumă nefericită. Se estimează zeci de milioane de victime în Gulag, comparativ cu cele ale Holocaustului…

Și apoi a apărut COVID-ul. Subiectul e altul, dar mecanismele sunt aceleași. În numele protecției și siguranței, libertatea e călcată în picioare. Din prieteni devenim dușmani, iar din conducători în care nu avea nimeni încredere, am făcut dumnezei.

Mai întâi ne-au spus că restricțiile vor fi temporare, până ne prindem ce e cu virusul.

Apoi că masca nu e bună, dar că distanța ajută. Așa că ne-au închis în case, ne-au blocat afacerile și locurile de muncă. Au atentat la orice formă de libertate, inclusiv a spiritului, închizând chiar și bisericile.

Ne-au dat drumul, dar cu grijă, iar masca a devenit benefică. Ne-am bucurat, ca proșii, și i-am crezut…

Ne-au anunțat că vom avea vaccinuri și că-s sigure, testate și dovedite. Bineînțeles, vaccinarea va fi voluntară, ni s-a spus, nediscriminatorie…

S-au introdus restricții de călătorie, obligativități de testare sau carantină. Dar, scăpați din lesă, am fugit prin concedii cum s-a putut.

A început “premierea” celor vaccinați: intrări la concerte, libertate de mișcare, acces în restaurante. (Acum la noi se dau 100 de lei și tombole, ca la circ)

Au mai trecut lunile, iar țări ca Franța, Grecia, Portugalia au început să oblige oamenii să se vaccineze. Întâi medicii, profesorii și cei în contact direct cu oamenii…

La ceas de toamnă, Italia anunță că fără certificat verde ești dat afară de la lucru în 5 zile lucrătoare. Simplu, fără explicații, “civilizat”.

Dictaturile nu se nasc peste noapte, ci doar schimbările minore, trecute cu vederea, pot clădi un monstru social. Așa a fost cu Holocaustul și Gulagul, la fel e și cu COVID-ul – cât va mai dura până nevaccinații nu vor mai putea ieși din case, cumpăra hrană sau trăi, efectiv?

Personal, nu îmi pasă de motivele din spate și de buna intenție a autorităților (oare există? dacă da, unde sunt spitalele făcute în ultimii doi ani, milioanele de euro date pe tratamentele altor boli grave, ajutorarea celor rămași fără job-uri etc?), mă interesează doar discriminarea la care oamenii sunt supuși. Nu pot să nu văd tiparul prin care se construiește ceva hidos, care are capacitatea de a arunca societatea în aer, iremediabil. Oare chiar nu putem învăța din greșelile trecutului?

Pandemia aceasta nu mai e de mult timp despre sănătatea și siguranța noastră, ci este despre control, putere și bani. Acum este și despre discriminare și despre asmuțirea cetățenilor unii împotriva altora. Niciun holocaust n-ar fi posibil fără complicitatea celorlalți! Ba chiar e un act de mândrie să știi că ai omorât un “dușman al binelui comun”…

Dacă vrem să mai existăm mâine, trebuie să ne dăm mâna astăzi. Nu contează ce impune statul, important e să stăm împreună pentru valorile transcendente ale umanității: libertate, solidaritate, compasiune. Vaccinați, nevaccinați, speriați sau indiferenți, haideți să nu ne uităm în urmă, peste ani, la această perioadă, și să o plângem cum facem și cu alte crime din trecut!

COMPLETARE: Acum câteva zeci de ani, în SUA negri încă mergeau la toalete separați de albi. Deși segregarea fusese abolită de multă vreme, aceasta se întâmpla doar pe hârtie. Odată obiceiurile împământenite, e ușor să le vezi ca normalitate, orice schimbare fiind o concesie pentru ceilalți, nu un drept inalienabil. Din fericire, tot pas cu pas, au existat oameni de bine care au creionat punți între ei și negri, recunoscându-le acestora valoarea. Așadar, există speranță: cum răul se face treptat, la fel se poate instaura și binele.

P.S: Nu îmi pasă să ofer surse și nu mă interesează corectitudinea 100% a ceea ce am zis. Cine e interesat găsește informații pe net destule, punctuale, despre tot ce am amintit. Știu că direcția prezentată e cea corectă, fiecare poate studia trecutul și învăța din el. Nu îmi pasă nici de contraargumente, le-am auzit pe majoritatea și sunt subțiri: nu poți justifica un rău mare prin evitarea unui rău mai mic, punct!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.