Nu e Crăciun

Nu e Crăciun acel cu casa plină,
Cu tot ce-i bun, pe masă adunat
Când prin oraș prea mulți flămânzi suspină,
După-un crâmpei de cozonac, chiar și uscat.

Nu e Crăciun un brad plin de sclipire,
C-un Moș ce-aduce daruri prin sertare.
E plină lumea de tristețe în privire
Și ochi ce plâng, cu dor, după-alinare.

Nu e Crăciun când bei să uiți de tine,
Și țipete în parcuri, străzi sau, poate, sat.
Sunt mulți ce știu că nu astfel e bine,
Că important e să gândești, nu cum e „dat”.

Nu e Crăciun când ești mai bun o dată,
Cu toți cei dragi, grămadă-n jurul tău –
Iubirea se oferă tuturor, completă, fără plată
Oricât de bine-ar merge, cât de rău.

Și nu-i Crăciun un timp nebun cu umblet
După cadouri, moși, mâncare și chiar vin,
E Sărbătoare când accepți în suflet
Că Ceru-a coborât în glod, ca Dar deplin.

Și când privești în jur cu inima iubire
Din Marea Dragoste născută prea frumos
Observi că e Crăciun trecând de fire
Făcând din tine-al altruismului prinos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.