Nu e nimic greșit cu mine! îmi spune Emilie în TEDx-ul de mai jos. Ceea ce e greșit e modul în care sunt percepute de către societate anumite aspecte și feluri de raportări, mă lămurește ea. Dar, înainte de a vă invita să investiți 12 minute în ceea ce ar putea fi și pentru voi un video revelator, mă simt nevoit să înșir câteva cuvinte.
De când mă știu, mi-a fost frică de job-ul pe care o să îl am când „o să fiu mare”. De ce? Pentru că – tot de când mă știu – niciodată nu mi-am putut vedea viața canalizată pe un singur drum. Când eram mic, nu îmi puteam concepe existența fără fotbal, desene sau cărți. Astăzi, nu mi-o pot concepe fără biciclete, documentare interesante și…cărți. Cândva voiam să fiu geolog, alpinist sau pilot de curse. Când am mai crescut, m-am văzut farmacist, jurnalist, psiholog sau programator. Cel mai aproape am fost de inginerie, dar mi-a rămas doar pasiunea pentru scris. Mai mult – de lucrat – lucrez în grafică și design. Dar cine știe pentru cât timp?
Astăzi, știu că nu aș putea trăi fără să călătoresc cu bicicleta, fără munte, Kindle și blog. Dar pot eu garanta că și mâine va fi la fel? Poate că fotografia – pasiune secundară momentan – va răbufni și se va cere aprofundată. Sau poate că partea psihologiei așa-numită „practică” își va câștiga întâietatea în topul priorităților mele.
În seara asta am descoperit că nu, nu e nimic rău sau anormal în a fi astfel. Ba mai mult, poate constitui un mare avantaj. Îmi amintesc de perioada în care cochetam cu renunțarea la facultate: ce-o să faci după? venea întrebarea. De parcă era musai ca, dacă mă las, să știu clar de ce mă apuc! M-am apucat de design – mai mult pentru bani, dar a ajuns să îmi placă – iar acum am și mai mult timp liber decât colegii de facultate și – cel puțin față de unii – câștig și mai mult. Unde-s avantajele acestui gen de personalitate? Păi, am reușit să învăț design singur, de la zero, fără profesor. Nu-s expert – și nici n-o să fiu – dar încă nu m-a plictisit atât de tare încât să schimb macazul. Ba mai mult, între timp, am reușit să fac două super călătorii, să scriu o carte (a doua e în lucru) și să fiu invitat ca speaker la TEDx. Poate că pentru alții nu pare cine știe ce, dar eu știu că dacă aș fi ales alt drum, destinațiile ar fi fost altele. În plus, din fiecare experiență, din fiecare pas și din fiecare eșec, am învățat. Am învățat cum se fac sau cum nu se fac lucrurile și mi-am dezvoltat abilități care – deși nu se știe când vor face diferența – sigur o vor face!
Până la urmă, despre asta e viața: despre a te adapta la tot ce te înconjoară, în așa fel încât schimbarea să-ți producă bucurie. Căci nu, nu e vorba nici de traiul celui care te întreba când erai mic ce vrei să fii? și nici despre faptul că acolo unde ai fost sădit, acolo trebuie să rămâi! Nu, să trăiești înseamnă să te miști, să sari din activitate în activitate, din domeniu în domeniu și din job în job, în așa fel încât să nu apuci să te plictisești și să te irosești. Iar dacă, totuși, nu acesta e felul tău de a fi, nici atunci nu e nimic în neregulă cu tine! Ci, pur și simplu, ești genul de om căruia îi place să aprofundeze până la maxim lucrurile și cel mai bine e să continui să trăiești fix la fel și pe mai departe.
Acum – pentru că ce e mai bun vine la urmă – întreaga prezentare TED. Enjoy it!
