Motto:
Singurătatea se măsoară-n oameni,
Ce mint că te iubesc deplin.
Eu am să plec
Într-un văzduh de necuprins,
Să fiu, cum sunt, doar eu
Când ceilalți trec,
Nu greu.
Nu o să plâng,
Dar în regret
Îmi voi ascunde amintiri
De drept,
Printre priviri.
Nu mă întorc!
Mă duc cu inima în zări,
Timid și trist
Pierdut sub mări,
De antracit.
La ce-aș veni?
De ce-aș mai sta?
În lume locul nu-mi găsesc.
Oricât aș vrea acum uita
Nu reușesc.
Mă duc…
Nu fug, ci-mi regăsesc
Frânturile demult.
Mă înroșesc,
Privind al sarcinii tumult.
Nu mă întorc,
Deși tot plec;
Rămână lumea cum o știu
Și suflet-mi la fel: tot sec.
Pustiu!
Nu mă întorc,
Cert, nu la fel.
