Nu s-a schimbat

Sunt pași ce se unesc pe drumul
Pierdut, departe, către cer. 
Sunt lupte duse-acerb pe frontul
Visărilor ce-n suflet pier. 

Lovesc, în noi, noian de șoapte,
Ce urlă, aprig, a suspin. 
Gonim, fricoși, în miez de noapte
Pe urme ce se duc…sau vin. 

Tânjim, timizi, după iubire,
Ne sperie să o găsim…
Ne trec fiorii seci prin fire
Când oameni iarăși devenim.

Parcurgem drumul împreună,
Deși porniți spre nicăieri.
Fugim, deciși, mână în mână,
„Oriunde„-i ținta ce mai speri!

Nu s-a schimbat nimic pe-afară,
Dar totu-i altfel între noi:
Privim minunea cum coboară,
Sunt eu, ești tu…și suntem doi! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.