Oh, fericire!

Te așteptam, oh, fericire!
Te așteptam, oftând, să vii…
Dar tu n-ai vrut o regăsire;
Ce rea ești uneori, să știi!

Ba tot plecai…și-n depărtare,
Pierdute urmele-ți uitam.
Plângeam, sperând la alinare,
Dar ah! ce trist mă amăgeam!

Ușor, ușor, te-am șters din mine,
Căci la ce bun să lupt zadar?
Și-am mers pe drum și fără tine
Lăsând în urmă orice-amar.

Doar că, vezi tu, nu-i mereu bine
Să mergi pe drum făr’ pic de greu,
Căci uiți, fără să vrei, de sine
Și te trezești tot gol mereu.

Așa că am cuprins durerea
Și am pornit s-alerg spre zare.
Nu caut mult, doar mângâierea
Ascunsă-n toți și-n fiecare!

Nu mai te-aștept, oh, fericire!
Căci știu, de-acum, că n-ai să vii…
Nădejdea e-n a mea gonire
Spre unde sper ca tu să fii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.