Cel mai adânc abis e cel în care știi că ești, dar din care nu ai habar cum să ieși. Încerci multiple variante, într-o ordine haotică, să fie. Îți sapi trepte. Înfigi unghiile în pereții duri ca betonul. Sari cât te țin puterile. Strigi, sperând că cineva din cei de aproape îți vor răspunde. Construiești …
Zgribuliți de frig, ieșim din cort devreme, doar ca să ne lovim de norii joși ce zugrăvesc atmosfera în apăsător. Strângem, pe fugă, cortul îmbibat de rouă, dar micul dejun îl amânăm pentru un loc cu soare. Îl găsim curând, după doar 3-4 kilometri de urcare, la fix să nu ne roadă prea tare stomacul. …
E a opta zi de când suntem pe drumuri și, în loc să ne obișnuim, parcă ne este tot mai frig. În fiecare dimineață plecăm cu tot mai multe haine pe noi, pentru o perioadă tot mai îndelungată. Noroc că soarele iese, și astăzi, cu religiozitate, provocându-ne la a mai arunca din cojoace, ca Baba …
„Urăsc forestierele!” îmi spun, în vreme ce îmi arunc picioarele pe gheața alunecoasă a drumului. Frigul dimineții încă mă strânge, suficient cât să mă facă să grăbesc pasul ca să mai adun căldură. Mi se par interminabile aceste caracatițe pe care oamenii le-au înfipt în văile și coastele munților, doar să își facă viața mai …
Acum ani buni scriam despre motivația exterioară și despre cât de ineficientă este ea, pe termen lung, accentuând nevoia de sens interior al schimbării pentru ca rezultatele să dureze. Timpul însă a mai trecut, gândirea mi-a evoluat, iar concluziile cu privire la subiect s-au mai maturizat. De aceea, mă simțeam dator să scriu o continuare …
Vântul ce se înfinge cu forță în cort mă scoate, peste noapte, de câteva ori afară. La fel și un câine ce tot ne dă târcoale, prietenește aș spune, dar nu știu dacă nu și un pic hoțește (după mâncare). Spre dimineață însă nu mă mai mișc din sac, ba îl strâng bine pe mine, …
Ca să te obișnuiești cu drumul e nevoie, în principiu, de câteva zile de tranziție. Când excursia însă este scurtă, aceasta schimbare de paradigmă se face din mers, reușita aventurii depinzând, într-o mare măsură, de viteza de adaptare. Altfel, nici nu pornești, că ai și ajuns la final și tu nu ai apucat să te …
Am scărmănat a poezie,În suflet până în adânc.Am încercat să nu mai fie, Prezentul simplu doar plăpând. Trec zilele sub văluri albe, Se schimbă-n noapte în abis. Noroc cu versurile salbe,Că dau coșmarul pe un vis. De ceață nu se vede bine,Nu-i lună, stele sau senin.E frig afară și în mine,Iar tot ce fac e …
Ce am ajuns noi să trăim nu mai e viață. Este orice, numai viață nu. Este haos, alergare și stres peste măsură. Este dorință după mai mult, luptă peste puteri și acaparare. Este un joc al influențelor, al banilor și al politicii. Este goană după statut, haine de firmă și reușite impunătoare. Iar toate acestea …
Nu știu cât este ceasul, dar ploaia de pe cort mă trezește brusc din visare. Ca să nu îmi sară somnul, nu deschid ochii, dar torentul care se întețește mă face să renunț și să verific ce e afară. Toarnă cu găleata, dar locul de cort e fără riscuri și, deși îmi e cam rece, …