Cel mai adânc abis

Cel mai adânc abis e cel în care știi că ești, dar din care nu ai habar cum să ieși. Încerci multiple variante, într-o ordine haotică, să fie. Îți sapi trepte. Înfigi unghiile în pereții duri ca betonul. Sari cât te țin puterile. Strigi, sperând că cineva din cei de aproape îți vor răspunde. Construiești …

Am prins răsăritul pe Moldoveanu!

„Urăsc forestierele!” îmi spun, în vreme ce îmi arunc picioarele pe gheața alunecoasă a drumului. Frigul dimineții încă mă strânge, suficient cât să mă facă să grăbesc pasul ca să mai adun căldură. Mi se par interminabile aceste caracatițe pe care oamenii le-au înfipt în văile și coastele munților, doar să își facă viața mai …

Morcovi, morcovi, dar și bețe!

Acum ani buni scriam despre motivația exterioară și despre cât de ineficientă este ea, pe termen lung, accentuând nevoia de sens interior al schimbării pentru ca rezultatele să dureze. Timpul însă a mai trecut, gândirea mi-a evoluat, iar concluziile cu privire la subiect s-au mai maturizat. De aceea, mă simțeam dator să scriu o continuare …

Am scărmănat a poezie

Am scărmănat a poezie,În suflet până în adânc.Am încercat să nu mai fie, Prezentul simplu doar plăpând. Trec zilele sub văluri albe, Se schimbă-n noapte în abis. Noroc cu versurile salbe,Că dau coșmarul pe un vis. De ceață nu se vede bine,Nu-i lună, stele sau senin.E frig afară și în mine,Iar tot ce fac e …