Mi-ar fi plăcut să-mi spui de tine
Așa…și fără să te-ntreb.
Te-aș fi-ascultat deplin și bine,
Fără-altceva ca eu s-aleg.
Mi-ar fi plăcut să văd prin tine,
Dar tu n-ai vrut, am vrut doar eu…
Aș fi privit doar în neștire,
Te-aș fi păstrat în capul meu.
Mi-ar fi plăcut să vii aproape
Făr’ să te chem, decât în gând.
Te-aș fi ținut în mii de șoapte
O veșnicie, chiar plângând.
Mi-ar fi plăcut s-alegi cărarea
Ce duce, lină, către noi.
Aș fi primit și așteptarea
Ce vine-n soare, sau cu ploi.
Dar tu n-ai spus nici vorbă brută
Și n-am văzut decât nimic.
Ba ai fugit, de tot pierdută,
Pe drumul către infinit.
