Poezii


Ce caut eu nu are încă nume

Scris de | 7 12 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

 

 

Ce caut eu nu are încă nume,
Așa că-mi văd de mers către niciunde
Și n-o să râd, când astfel mi se spune,
Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge.

E doar necunoscut în tot ce-i viață
Indiferent ce oamenii vor spune;
M-avânt, discret, în pâcla numai ceață,
Ce caut eu nu are încă nume.

Păreri lovesc, iubirea e pierdută…
Pe chip dansează lacrimile surde,
Nu auzim din jalea cea nespusă,
Așa că-mi văd de mers către niciunde.

Țipăm, în șoaptă, toți și fiecare
Cu sufletele numai răni și bube;
Îmi văd de ce înseamnă a mea cale
Și n-o să râd, când astfel mi se spune.

Cu inima bucăți, în așteptare
Privesc spre orizontul numai sânge:
Suspin cu ochii șterși, a depărtare,
Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge.

Nu o să plâng, când lumea-n juru-mi plânge
Și n-o să râd, când astfel mi se spune,
Așa că-mi văd de mers către niciunde:
Ce caut eu nu are încă nume.

Departele de-aproape

Scris de | 4 12 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Am vrut să plec, la ceas târziu,
Departe-n noaptea cea de gheață
Să mă dispers, să nu mai fiu
O umbră-n zi, un fum în viață.

Am rătăcit prin zări nefaste,
M-am aruncat în văi de-abis;
Am căutat spre culmi albastre
Tot respirând coșmar de vis.

Departele îmi strigă-n șoaptă
Că doar la el, mă voi afla!
Istoria e înțeleaptă,
Mă sfătuiește a mai sta.

Dar eu, nebun în a mea cale,
Aleg să merg cu pași deciși,
Nu către-un sens ce drumul are,
Doar nicăieri, cu ochii-nchiși.

Arunc poverile din suflet,
Îmi întind aripi ca să zbor…
Mă pierd, stingher, în al meu umblet,
Oftez cu inima doar dor.

Mă-ntorc pe prispa cea uitată
Ce are sfaturi pentru tot,
Mă uit spre ușa stând blocată
Mișcându-se de zor, pe loc.

Și înțeleg, brusc, fără zarvă
Cum e departele, aproape –
În împletirile din frază,
Aproapele-i, de fapt, departe.

Praf de frig

Scris de | 27 11 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Mă uit la chipul cel din mine,
Nu recunosc că sunt străin!
Mă lupt cu traiul spre mai bine,
Nu vreau să fug de timp hain.

E faină viața de afară,
Când îndrăznești să o trăiești!
Ies pe balcon, în prag de seară
Te-ascult, distant, cum îmi șoptești.

Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi,
Dar să te caut, nici nu vreau!
Te las pe tine să te chinui,
Să mă transformi ca să mai stau.

E frig cu nori sub praf de stele,
Visez la toate ce-mi doresc –
Mă-nchid în suflet fără ele,
Nu sunt aici să le primesc.

Mai stau o clipă în uitarea
Ascunsă-n strat de infinit,
Mă joc, în gând, cu alinarea
A tot ce ești: nemărginit.