Praf de frig

Mă uit la chipul cel din mine,
Nu recunosc că sunt străin!
Mă lupt cu traiul spre mai bine,
Nu vreau să fug de timp hain.

E faină viața de afară,
Când îndrăznești să o trăiești!
Ies pe balcon, în prag de seară
Te-ascult, distant, cum îmi șoptești.

Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi,
Dar să te caut, nici nu vreau!
Te las pe tine să te chinui,
Să mă transformi ca să mai stau.

E frig cu nori sub praf de stele,
Visez la toate ce-mi doresc –
Mă-nchid în suflet fără ele,
Nu sunt aici să le primesc.

Mai stau o clipă în uitarea
Ascunsă-n strat de infinit,
Mă joc, în gând, cu alinarea
A tot ce ești: nemărginit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.