Primavara sperantelor mele

Scris de | 20 mart. 2019 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Ninge cu frunze de aur
În primăvara speranțelor mele
Mi se așază toate-n tezaur
Peste-așteptările vieții prea grele.

Urc cu privirea spre ceruri,
Plămădind bogățiile-n laur.
Se pierd chiar și asprele geruri:
Ninge cu frunze de aur.

Mă-ngân prin pădure spre zare,
Luptând să pricep ce-mi spune-a ta vrere.
Ce-i sus seamănă tare a mare
În primăvara speranțelor mele.

Și urc, urc, oftând tot departe,
Meșterind la cărare ca faur –
Mai spune-mi, te rog, două șoapte,
Mi se așază toate-n tezaur.

Zâmbesc, tot visând revenirea
De dincolo de zilele rele…
Așterne-ți în mine privirea
Peste-așteptările vieții prea grele.

Peste-așteptările vieții prea grele
Mi se așază toate-n tezaur,
În primăvara speranțelor mele
Ninge cu frunze de aur.

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.