Revin la tine iar și iar,
Oricum mi-ar fi în viață calea,
Sperând c-odată, nu-n zadar,
O să-mi asculți și tu chemarea.
Revin la tine iar și iar
Și crede-mă: nu după-a mea voință!
Doar că nu pot ca să te sar
Cu gândul, din a mea ființă.
Revin la tine iar și iar,
Deși tu n-ai habar vreodată!
Ți-aș spune zilnic însă, dar
O să accepți de astă dată?
Revin la tine iar și iar,
Tot așteptând să vii și tu.
Un singur lucru mi-este clar:
Cred că mă-nvăț să-mi tot spui „nu”!
