E trist că nimeni nu mai luptă pentru bine,
Iar cei ce-o fac sunt aruncați la lei!
Ne-am strâns sub legi, cu semn de plecăciune,
Și ne mândrim că suntem sus, mult peste ei.
Voim dreptate, atunci când ne convine,
Alegem ce și cum e bine să păzim.
Ne batem tare că e doar ca mine,
Uităm ca oameni suntem…și-o să fim.
Fugim, fricoși, oriunde e mai soare.
Când nu-i lumină, stingem orice legi…
Ne zbatem să lucim în reflectoare,
Dar sub perdea asculta doar cei blegi!
Mințim, furăm, distrugem ce e-n cale
În numele valorilor și-a tot ce-i sfânt.
Rostogolim, cu ură, toate-n vale,
Stricăm orice speranță pe pământ!
Ne-am transformat în sclavi cu libertate,
Acum e o mândrie să asculți!
Iluzia-i servită-n surle sparte:
„Să nu gândiți, rămâneți surzi!”
Niciun sistem nu vrea inteligență
Sau oameni să lucreze contra lui.
E bună, clar, a ta prezență
Când uiți să ceri, dar nu să pui!
E lumea, astăzi, în mocirlă crasă,
Nu pentru rău făcut când și-așa –
Ci pentru marea și acuta lipsă,
A celor buni, ce uită-a le păsa!
Deși nu omu-i pentru lege-n carte,
Ci legea omului slujește,
Ne-am conformat, cu toții-n parte,
Iar de-asta, binele, rapid, plătește!
