Scurt tratat de minimalism

Despre minimalism, ca și despre alte abordări de nișă ale vieții, se poate discuta îndelung, uneori fără a ajunge la o concluzie neapărat bună. Respinsă de mulți, îmbrățișată de alții, perspectiva simplă a unui trai autentic poate fi prezentată cel mai bine, dincolo de toate, din experiență proprie.

Am intrat în contact cu minimalismul cu ani în urmă, când am descoperit câteva materiale pe internet pe această temă. Pasionat de când mă știu de simplitate și de eficiență, acesta a venit ca un răspuns la o întrebare pe care nu mi-o pusesem niciodată conștient: cum aș putea trăi mai frumos? Astăzi drumul îmi e clar: mulțumește-te cu puțin, bucură-te de ceea ce ai, fii fericit acolo unde ești și reînvață să apreciez detaliile simple ale vieții.

Într-o societate care ne bombardează cu nevoi, a trăi simplu devine o provocare majoră. Presați de frica de a nu fi învechiți sau mințiți de fericirea de după colț, alergăm către un viitor rareori clar definit. Din multitudinea de opțiuni, de unde știm ce ni se potrivește?

Pentru mine, a fi minimalist nu este despre a avea sau despre a face, ci despre a fi. Despre a deveni o persoană mai autentică, mai profundă și mai liberă. Dincolo de toate, dacă un stil de viață nu îți provoacă creșterea, înseamnă că acesta nu e deloc demn de păstrat.

În adevăratul sens al cuvântului, nu mă consider minimalist. Încă am o mulțime de haine prin dulapuri. Bicicletele, echipamentul de munte, schiurile și alte elemente necesare pasiunilor îmi aglomerează garsoniera. Îmi place să trăiesc într-o anumită doză de confort, astfel încât cotidianul să nu fie un stres, ci o plăcere. Dar, dincolo de acestea, cred că am reușit să îmi construiesc o mentalitate care să facă din lucruri nu un scop, ci un mijloc – tot ceea ce dețin sau fac constituie parte integrantă din activitățile care îmi formează viața. La ce mă refer, mai exact, și cum se materializează această abordare (pentru mine)? Am sintetizat mai jos câteva puncte:

1. Am doar haine și echipamente pe care le folosesc. Nu mă interesează moda, nu ma deranjează să port aceleași tricouri, nu arunc un articol decât când nu mai poate să fie purtat. Îmi cumpăr doar atunci când am nevoie, având grijă să urmăresc reducerile și să caut un raport calitate/preț foarte bun. Da, etichetele mă lasă rece, calitatea primează, iar aparențele vin după utilitate.
2. Resursele sunt importante, așa că le cheltui cât mai atent posibil. Dacă nu e necesar, nu se întâmplă: nu spăl dacă mașina nu e plină, nu las becurile sau laptopul deschis când nu sunt în cameră, nu țin internetul pornit pe telefon când nu îl folosesc etc. Ideea e simplă: consum cât mai eficient, astfel încât costurile să fie minime. Din ajustările minore, în timp, apar simplificările mari, care aduc nu doar bani în portofel, ci și liniște în viață.
3. Învăț să folosesc aceleași unelte pentru o varietate de sarcini. Societatea ne minte că, pentru fiecare nevoie, trebuie să avem unealta perfectă. Dar, exceptând situația când suntem un maestru în sarcina respectivă, realitatea ne arată că și cu produse mai puțin potrivite, lucrurile pot fi făcute foarte bine. Iar aici nu mă refer la a merge cu căruța în loc de mașină pentru a fi „minimaliști”, ci la a ști când să iei mașina, când să iei căruța sau când să te avânți pe jos. Cu timpul, îți dezvolți o anumită înțelepciune astfel încât să poți face diferența între progresul real și aglomerarea idioată a casei și a vieții, iar aceasta se va vedea în tot ceea ce te înconjoară.
4. Evit confortul, caut eficiența. Pe termen lung! Foarte adesea, sacrificăm foarte binele de mâine pentru binele de astăzi – trăim prea mult prezentul, uitând că viitorul este la fel de important. Ne afundăm în plăceri care se duc repede, fără să construim fericiri care să dureze. Personal, caut să mă bucur de prezent în maniere simple, pentru a putea creiona un viitor mai lipsit de griji. Iar când nevoile îți sunt puține, sarcina aceasta devine nu doar realizabilă, ci și foarte agreabilă.
5. Elimin mofturile costisitoare și cheltuielile nejustificate. Cei mai mulți bani se duc pe cele mai mărunte cheltuieli. Repetate, cele mai nesemnificative obiceiuri produc cele mai de durată rezultate. Mâncarea, întreținerea, abonamentele lunare etc storc cei mai mulți bani din portofel – învățând cum să găsești servicii satisfăcătoare la prețuri decente și produse bune la prețuri accesibile, faci pași importanți spre libertate. Pe scurt: cu cât devii mai pragmatic în stilul de viață (eliminând poftele), cu atât viața îți devine mai simplă.
6. Îmi pun limite stabile și îmi construiesc viața în interiorul lor. Poate suna tâmpit, dar problema societății este tocmai că nu mai avem bariere care să ne protejeze. Neînvățați cu atât de multă libertate, majoritatea dintre noi nu știm cum să o gestionăm eficient. Astfel, ne întindem cât putem, deși cât putem nu e și constructiv: cât e salariul, cât numără economiile, cât timp ne rămâne după job etc. De aceea, o abordare minimalistă mă obligă să accept că nu orice este posibil și că multe – cele mai multe – bătălii nu merită purtate. Am nevoie de un abonament mai scump pentru că nu îmi ajung cei 5 GB de internet? Nu, am nevoie să îi consum pe aceia eficient și pe activități care contează, astfel încât să îmi ajungă! Libertatea absolută, până la urmă, nu înseamnă să poți să faci orice, ci să fii fericit în interiorul a ceea ce alegi să îți permiți să faci!
7. Păstrez în jurul meu doar oamenii cu care rezonez. Poate că sună egoist, dar minimalismul are mare legătură și cu oamenii – nu vrei în jur aglomerație care să te sece de energie, ci doar pe aceia care, într-un fel sau altul, contribuie la o construcție frumoasă și durabilă. Până la urmă, dacă ții prea aproape oameni nepotriviți, nu mai păstrezi loc pentru cei faini, nu?

Nu am pretenția că am descris minimalismul așa cum acesta poate fi descoperit pe Internet, pentru că intenția mea nici nu a fost aceasta – dincolo de toate, mai important este ca fiecare să își creeze un sistem propriu, care să îl apropie de ținta pe care o visează. Pentru mine, a trăi minimal înseamnă a îmi lăsa suficient de mult loc în viață pentru fericiri simple și necostisitoare. Pentru a obține aceasta, inevitabil, învăț să elimin: lucruri, activități, oameni etc. Nu o fac într-un mod perfect și nici unul exclusivist – procesul este dinamic, plin de provocări și de necunoscute, dar cert duce acolo unde oricine și-ar dori să fie, dacă schimbarea nu ar durea atât de tare.