Se duce toamna

Scris de | 19 oct. 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Îmi fuge toamna din privire,
Spre zări închise-n cenușiu
Se duce către amintire,
Devin oricum, numai nu viu.

Se sting culorile pe dealuri,
Ca soarele spre asfințit.
Se-nghesuie în cer balauri,
Să plouă-n veci, necontenit.

E tot mai frig și goală-i lumea,
Căci vântul mătură alei…
Se schimbă toate-n gri, aiurea,
Vezi totul trist, deși nu vrei.

E drept, ea a venit la vreme,
De s-ar fi dus în alte țări!
Mai bine te mișcai alene,
Tu, iarnă, din distante zări!

Mai vreau momentele senine,
De toamnă veselă pe creste,
Ca să colind poteci de bine
Să-mi prindă sufletul de veste!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.