Străini

breaking-up

Străini eram cândva, străini, din nou, am devenit
Și brusc cum ne-am găsit, la fel ne-am despărțit.
Tu ai plecat deodată, fără motiv, intenție sau gând
Nu te-ai uitat în spate, ci doar în zare, alergând.

Ce-a fost, a fost…s-a dus ușor, exact cum a venit,
Dar a adus, în bezni de noapte, frânturi de răsărit.
Iar ceea ce e trist, la tot ce s-a ‘ntâmplat
Nu e că ai plecat, ci e că n-ai mai stat.

N-am să vin după tine, să te caut, nicicând
Pentru că știi că, de vrei, te poți întoarce, oricând.
Și știi drumul și valea și casa și poarta,
Curaj îți mai trebui’, în mâini să-ți iei soarta!

Dar pân-atunci…O fi rost de-o minune?
Nimeni nu știe, de veste-a ne spune!
Străini noi am fost, străini iată-ne iară
Și bine-ar fi, ca în timp, în noi, să nu doară!

Căci pașii se-unesc, făcând loc despărțirii
De nu știi: real e? Sau doar rodu-amăgirii?
Iar timpul tot trece, în goană, la pas…
Important nu-i ce-a fost, important ce-a rămas!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.