Și tot te-aș mai fi vrut cu mine
Prin lume, de nebuni, să rătăcim.
Și tot te-aș mai fi vrut – și-ar fi fost bine,
Să nu ne pierdem, ci să ne găsim.
Eu te-aș fi vrut, dar nu ce vreau contează,
Căci tu-ai fugit și dusă-ai fost de tot…
Și inima-mi tot umblă singură și-oftează
Pe drumul către tine-aș vrea să vin și eu – nu pot.
Nu pot, căci nu mă lași, iar eu refuz să trec de tine.
Ai grijă, mai târziu să nu ne plângem de nebuni!
Tot te-aș fi vrut aici, pe drum, în tren cu mine,
De-ai vrea și tu – cândva – te rog să-mi spui.
Sursă foto: aici.
