M-am gândit să fac o serie de texte cu frânturi din cartea „Ținutul dintre Mări”, aventura noastră de 3000 de kilometri pe bicicletă în Caucaz. Dacă ți-a plăcut și vrei să ne susții, poți comanda cartea de aici: https://bogdanmatei.ro/caucaz/.
…
Următorul sat e cel care ne arată câte s-au schimbat: bisericile au lăsat locul moscheilor, oamenii au tenul mai închis, iar casele au arhitectura diferită de cea din restul țării. Aflăm că suntem în Republica Autonomă Adjaria, un stat semi-independent cu aproape 400.000 de locuitori și capitala la Batumi, înfloritorul oraș de pe malul mării, și ultima noastră destinație importantă. Ca o consecință – sau poate doar coincidență – drumurile sunt mai proaste, localnicii fiind nevoiți să se deplaseze ori cu mașini de teren, ori pe jos sau cu animalele. Locuințele sunt aruncate, cât vezi cu ochii, pe pantele de sute de metri, ca decorurile într-un brad de Crăciun gata să cadă. Peste tot domnește o dezordine…ordonată în felul ei, care se simte tare fain în suflet, ca o libertate fără limitele artificiale pe care societatea le impune.
Să sosim în principalul orășel însă devine o provocare psihică în fața căreia eșuăm – flămânzi și fără mâncare devenim irascibili și fără răbdarea pe care călătoria o impune, cel mai adesea. Pleci la drum cu planuri și așteptări, te întorci cu lecții. Înțelegi, la scară mică, că astfel curge și viața: ca un drum plin cu provocări. În copilărie, totul e ușor, iar grijile nu există. La tinerețe, zbori pe asfaltul proaspăt al posibilităților, dincolo de orizonturi. Treptat însă urcarea se accentuează: efortul crește, respirația se întețește și inima bubuie să țină pasul. Ajuns la apogeu – cu familie, carieră și satisfacțiile căutate – te aștepți ca totul să fie mai ușor. Însă coborârea e lungă, denivelată și, deși nu tragi atât de mult să înaintezi, problemele tot există. Realizezi că te grăbeai spre nicăieri și că important e să te bucuri de fiecare perioadă, cu plusurile și minusurile pe care le aduce. Menirea noastră nu e să așteptăm fericirea de mâine, ci să ne bucurăm de ziua prezentă. Când vom învăța asta, vom simți, cu adevărat, ce înseamnă viață.
Terminăm o bucată de halva cu ultimele firimituri de pâine, fără să ne săturăm, dar primim suficientă energie să ne târâm până în centru, de unde încropim câteva provizii pentru ziua care urmează. Apă obținem de la un puștan simpatic care își exersează engleza cu noi, iar locul de campare îl ochim lângă un pod la care câțiva muncitori bocăne îndelung, deși e vineri seara târziu. Cât timp verific poiana și cer voie oamenilor din zonă, un preot ortodox îl abordează pe Evelin:
– Haideți la mine să dormiți, dacă aveți nevoie!
Îl refuză politicos, dar impresia frumoasă rămâne – aceasta e menirea Bisericilor și a oamenilor care fac parte din ele, de a fi mâna aceea întinsă pentru cel în nevoie, indiferent de ce chip sau convingeri poartă acesta! Surprinzător, dar a fost nevoie de aproape 3000 de kilometri ca să întâlnim pe cineva care își înțelege scopul – să fie coincidență că s-a întâmplat exact într-o regiune predominant musulmană?
Ne spălăm, cu rândul, în apa rece a râului, iar apoi tremurăm într-atât că un foc ne-ar prinde tare bine. Nu vrem să atragem atenția – suntem între localități, satele formează un nesfârșit lanț – așa că rezolvăm cu bluze și buff-uri extra. Din nou, ne luăm de întărit relații: povestim, până târziu, despre aspirații și visuri, frici și nereușite, bucurii și motivații. Construim, astfel, legături și între suflete, nu doar între orașe și țări.
Somnul ne cuprinde hain, imediat ce slăbim vigilența – după aproape o lună de pedalat zilnic, corpurile rămân aproape de tot fără benzină. Dormim profund, nederanjați nici de oameni, nici de animale sălbatice, dar fără să ne oprim din explorare: visele ne poartă, pe brațe, către zări nebănuite și aventuri de neimaginat.
M-am gândit să fac o serie de texte cu frânturi din cartea „Ținutul dintre Mări”, aventura noastră de 3000 de kilometri pe bicicletă în Caucaz. Dacă ți-a plăcut și vrei să ne susții, poți comanda cartea de aici: https://bogdanmatei.ro/caucaz/.
